Lia Crişan

18 iulie 2017

De ce mi-as numara pasii?

Filed under: Simplu — liacrisan @ 6:57 pm

De cateva zile mi-am reluat alergatul matinal. Si am adaugat saritul corzii. Foarte faine ambele activitati, binefacatoare.

Si m-a sfatuit cineva ca daca tot alerg sa achizitionez un smart watch, ca asa stiu cati pasi alerg. Ma gandeam azi in timp ce alergam ca pe mine chiar nu ma intereseaza cati pasi fac eu in alergarea mea. La ce m-ar ajuta? Sa ma laud in mod penibil in fata cunoscutilor si a apropiatilor? Ne-necesar, as zice.

Sau sa ma mandresc eu in sinea mea?! Si mai ne-necesar…

E chiar mai bine ca nu stiu cati pasi fac in fiecare dimineata. Imi este suficient sa stiu ca ii stie El, Domnul meu. Stiu cate ture fac, dar mi-am fixat numarul de ture numai pentru a nu face prea putine. Am tendinta:)!

Si eu nici ceas obisnuit nu port, la ce mi-ar trebui unul destept? Daca ma apuc sa-mi numar pasii, care urmatorul level oare?

Am sentimentul ca in perioada asta din istorie atatea lucruri ne-necesare , inutile, achizitionam, incat , cu riscul de a parea ignoranta, nu-mi iau smartwatch.

Doar sariturile de coarda le numar, sunt 100 pe zi. Dar le numar asa, scolareste. Fac 10 seturi de cate 10 sarituri. Pe astea le numar ca sa nu trisez.

De ce mi-as numara pasii?…

🙂 

Reclame

15 iunie 2017

Multumirea

Filed under: Simplu — liacrisan @ 7:07 pm

Ieri a fost o zi obisnuita. Cum sa va zic? Obisnuit de agitata, obisnuit de insorita, obisnuit de provocatoare, obisnuit de … obisnuita.

Spre seara era studiu biblic si la cat de obisnuita fusese ziua, ma asteptam sa fie un studiu biblic… obisnuit. Pastorul este plecat in concediu si studiul biblic a fost tinut de un alt frate. Ei! Si ce credeti? La finalul obisnuit al acestei zile obisnuite, intr-un context obisnuit, Dumnezeu a reusit sa ma surprinda. Din nou! S-a vorbit despre multumire si a fost exact subiectul la care eu, Lia Crisan, nu eram premianta in ultima vreme. Eu nu-mi dadusem seama ca nu am mai fost multumita si multumitoare in ultimul timp. Dar El stia si a venit sa-mi spuna ca ma vrea multumitoare.

Si multumita.

In primul rand ca Il am pe El, ca am prietenia asta cu Dumnezeu, prietenie care nu se compara cu nimic altceva.

Apoi multumita de cine sunt, de cum sunt, de unde sunt. Multumita de sotul meu, multumita de copiii din jurul meu. Multumita de oamenii care ma inconjoara, multumita de prietenii adevarati pe care-i am. Multumita. 

Un verset din Biblie mi-a rasunat aseara pana tarziu in minte. Si azi din nou: ” Multumiti lui Dumnezeu pentru toate lucrurile, caci aceasta este voia lui Dumnezeu, in Hristos Isus, cu privire la voi.” (1 Tesaloniceni 5.18)

Astfel dar a fost finalul neobisnuit al unei zile obisnuite. Am terminat ziua cu multumire si multumitoare :).

 

 

20 mai 2017

I am a child of God! :)

Filed under: Simplu — liacrisan @ 7:41 pm

De ceva vreme alerg. Dimineata, in zorii zilei. E unul din putinele lucruri pe care le fac doar pentru mine in perioada asta a vietii, cand investesc mult din mine in altii.

Un aspect fain pe care l-am remarcat este ca indiferent cum e vremea in ziua respectiva, dimineata la alergare, mereu e soarele pe cer si e ca si cum Dumnezeu Insusi mi-ar zambi:)!

Daca mai demult ideile geniale imi veneau in timp ce spalam vase, acum  ele imi sosesc in timpul de alergare.

Azi a fost prima zi de alergare, in care mi-am luat un mp3, sa ascult muzica in timp ce alerg. Ca sa fiu sincera 100% cu voi, mai mult m-au incurcat castile. Dar am ascultat un cantec care m-a facut sa ma intorc cu gandul la viata mea.

In adolescenta, cand am inteles eu ca este un Dumnezeu care vrea sa-mi fie Tata, si un Isus Hristos care ma impaca cu Dumnezeu, am devenit crestina. Dar ani buni din crestinismul meu, am crezut ca Tatal meu ceresc e ca tatal meu pamantesc: indisponibil emotional pentru mine, poate egoist, poate nepasator si sever. Ca mai devreme sau mai tarziu ma va face de rusine, asa cum m-a facut tatal meu de atatea ori. Si ani buni m-am chinuit sa-I fiu pe plac lui Dumnezeu straduindu-ma sa fiu ok, ca sa-L fac sa ma iubeasca.

Dupa anii aceia, in care nu am priceput aproape nimic din crestinism( si in care traiam cu frica de a nu fi acceptata pe deplin), desi incercam sa-l practic cu ardoare, am ajuns sa inteleg ca Tatal meu ceresc, Dumnezeu, nu Se aseamana deloc cu cel pamantesc, nu ma va rani cum a facut-o cel pamantesc si va avea mereu ganduri si planuri bune pentru mine. Si am inceput schiopatand sa umblu in asta. Sa fiu fiica. Sa invat sa traiesc ca o fiica iubita. Sa incep sa-L las sa-mi vindece cicatricile.

Si cantecul asta m-a dus cu gandul la istoria mea.

Avem un prieten pastor, care la numarul de la masina si-a pus literele FIU. Mi-a placut! Suntem FII si FIICE. Si nu ai oricui, ci ai Celui ce a creat tot si care conduce istoria. Daca stiti engleza,, ascultati cuvintele. Sunt faine.

🙂 Lia, FIICA de Dumnezeu

 

16 martie 2016

Nu le am cu profunzimile.

Filed under: Simplu — liacrisan @ 8:15 am

Cei care ma cunosc, stiu: nu le am cu profunzimile. As putea afirma despre mine chiar ca sunt destul de basic. Dar am bucurie, sunt vizionara si , in general, nu ma plictisesc.

Insa chiar daca nu sunt extraordinar de profunda, in ultima vreme m-am prins si eu de un adevar destul de profund. M-am prins ca nimeni nu e responsabil de fericirea mea, nimeni nu exista ca sa o faca fericita pe Lia Crisan. Nimic dinafara mea. Oamenii din jurul meu imi imbogatesc viata si ma bucur de ei. Dar nu pot pune pe umerii lor responsabilitatea fericirii mele:)). Ar fi prea mult si prea gresit sa le cer asta.

Asa ca experimentez o noua libertate. E o libertate care ma ajuta sa traiesc, sa respir si sa-i las si pe cei din jurul meu sa respire traind langa mine.

E drumul meu cu Dumnezeu. Oamenii au rolul lor foarte important. Nu as putea supravietui prea mult pe o insula pustie:). Dar nu sunt responsabili de fericirea mea.

O sa mai scriu despre asta, ca ma preocupa.

 

28 august 2015

Biblicizare.

Filed under: Simplu — liacrisan @ 11:04 am
Eram la Cluj, acum aproximativ 100 de ani :), când am auzit pentru prima dată sintagma biblicizarea minții. O rostea atunci Iosif Țon.
Pe vremea aceea eram o creștină plină de avânt, dar cam auto suficientă, așa că n-am acordat prea mare importanță respectivului concept. Aveam atâtea activități creștine, bune, încât nu mai aveam timp fizic să-mi biblicizez mintea, adică să memorez Scriptura. Eram super ocupată s-o trăiesc :)!
Ei, de atunci Dumnezeu m-a trecut prin multe sezoane, am făcut cunoștință cu limitele mele, cu falsul din mine, am ajuns să evaluez , împreună cu Dumnezeu adevărata valoare a activismului religios. Și ajung, încet, încet, fără Iosif Țon, să văd că, într-adevăr, biblicizarea minții e necesară. Ca să stai în picioare în vremurile astea tulburi, ca să știi ce crezi și de ce crezi, ca să poți influența în foarte bine pe cei din proximitate. Altfel…
Ca să poți crește copii drepți în lumea asta nedreaptă, copii care să știe să fie fericiți… Prin biblicizarea minții nu înțeleg o memorare mecanică a câtorva versete. Așa cum pe clasa a8a , în comunism, memoram comentarii literare:)). Nu, deloc! Ci să stăm suficient de mult în textul Bibliei cât să descoperim cum gândește Cel Ce a inspirat-o, să-L cunoaștem pe El.
Nu cred că-i un demers comod în lumea asta cu un ritm nebun de rapid. Dar cred că altfel ne pierdem undeva pe drum. Părerea mea!

 

19 aprilie 2015

Schimbări schimbăcioase.

Filed under: Simplu, Uncategorized — liacrisan @ 12:29 pm

Am vorbit azi, preț de peste două ore, la telefon cu Elsi . Ea e una din cele mai echilibrate persoane pe care le cunosc și învăț multe de la ea. Are un cuvânt de spus în multe.

În perioada asta din viața mea, din câte pricep, Dumnezeu mă cheamă la schimbare. La a renunța să mai fac lucrurile cum le făceam până acuma, la a renunța să mai privesc oamenii cum îi priveam , la a renunța să mă mai văd pe mine însămi cum mă vedeam . Lucruri grele pentru mine, fiindcă tot ce trebuie să schimb e adânc înrădăcinat în mine. El e bun și credincios și îmi dă și resurse, mă ajută prin diferiți oameni. Domnu-i bun și fain. 

Am nădejde. Am nădejde în El, nu în mine… Eu sunt cea mai inconsecventă persoană pe care o cunosc :). Dar mă bazez pe puterea Lui de a mă schimba, de a mă aduce acolo unde trebuie să ajung. 

Nu am multe abilități. Nu știu să merg pe bicicletă, nu știu să înot, nu știu să conduc mașina, nu știu să fiu diplomată, nu știu să nu fac gafe, nu știu să fiu curajoasă, nu știu să tac atunci când se impune s-o fac,nu știu să cos:), nu știu ce-i cu tehnica, nu știu multe . Dar Îl știu pe El. Și asta e ce mă încurajează să mă trezesc la o nouă zi. Asta mă face să cred că am tot. Tot ce am nevoie pentru a deveni persoana care vrea El să devin.

Anotimpul schimbărilor schimbăcioase la mine, așadar! 

Numai bine:). Tuturor.

24 aprilie 2014

Curajul.

Filed under: Simplu, Uncategorized — liacrisan @ 1:17 pm

Curajul e o trăsătură în care n-am excelat niciodată. Mai degrabă duc lipsă de curaj. 

Când eram mai tânără mă visam în ceva roluri care implicau curaj. dar m-am domolit și în ce privește visarea, cu trecerea anilor. Am făcut cunoștință cu propriile limite, m-am cunoscut mai bine, iar azi vă pot declara cu toată sinceritatea că nu voi fi niciodată declarată curajoasa anului. Niciunde. Dar dacă citiți ce scriu pe aici, știți care e tânjetul inimii mele. Să fiu o bucurie pentru Creatorul meu, să-i fiu Lui pe plac.

Ei, dar legat de curaj, azi m-am tuns scuuuurt! Daaa! Demersul a necesitat niscaiva curaj, fiindcă nu m-a încurajat aproape nimeni dintre cei din jurul meu, iar aici unde locuiesc acum, toată suflarea feminină are părul mediu sau luuuung. Așa că eu voi face notă discordantă în peisaj:)))). Asta e doza mea maximă de curaj:))))))))!

În rest, îmi continui călătoria spre odihna sufletească. E un proces care implică, așa cum v-am mai spus, renunțare și drumuri la Cruce. Mă tot minunez ce Dumnezeu minunat am, cât de neobosit e El în a mă transforma în persoana care m-a creat El să fiu. Mi-am dat seama că e înșelător să mă iau după ce simt eu sau după cum mă simt eu. E important să cred ce scrie El în Cuvântul Lui. Acolo e adevărul și siguranța mea. 

În speranța că n-am fost prea filosofică:)))), vă salut cu drag, 

                     eu, Lia cu părul scurt:)).

30 noiembrie 2013

Aspiratorul

Filed under: Simplu — liacrisan @ 1:16 pm

Vă mărturisesc că dintre toate electrocasnicele inventate până în prezent, cel mai drag mi-e…aspiratorul! Daaa!

Mă ajută în fiecare zi să fac curat prin casă și e o variantă mult mai bună decât mătura, fiindcă nu-mi ridică praful în cap.

Apoi, o altă întrebuințare cel puțin la fel de importantă a lui o reprezintă aspiratul mucilor la copii. Mai academic, aspiratul mucozităților nazale. Dar eu le zic simplu, muci. Nu-mi imaginez cum se descurcau bieții noștri părinți cu mucii, dar pentru părinții acestui nebun de secol, aspiratorul nazal e mană cerească și ne ferește de nopți nedormite generate de existența mucilor.

Așa că iubesc aspiratorul. Sunt recunoscătoare și pentru blender, fiindcă sunt fan milkshake. Și pentru mixer, fiindcă nu-mi amorțește mâna când trebuie amestecat ceva pentru o prăjitură (oricum, eu fac rarisssim prăjituri!), mă bucur și de existența fierului de călcat (nici pe ăsta nu-l folosesc prea des!). Dar IUBESC aspiratorul! Dixit!

Așa că… să aspirăm la lucruri mari:)!

28 noiembrie 2013

Despre Cati :)

Filed under: Simplu — liacrisan @ 7:49 am

În ultima jumătate de an viața mea s-a schimbat destul de mult. Nu am ami avut acces la internet, așa că am rămas în urmă cu noutățile.Nu știu cine cu cine s-a mai logodit/ căsătorit, nu știu exact cine a mai absolvit școli, cine a ami născut copii, etc. Nu am mai citit nici despre prietena mea Cati, Acum două zile am văzut un articol scris de Raluca, mama Catiușei. Sunt cuvinte inspirate de sus, de la Tatăl luminii și sunt însoțite de fotografii frumoase, grăitoare. Așa că vă invit să le citiți. Veți fi îmbogățiți, vă asigur! 🙂

http://caietpentruscoaladeacasa.wordpress.com/2013/11/26/cati-doi-ani-si-sapte-luni/

La mulți ani, Cati! Ești o fluturiță mov de toată frumusețea! 🙂

27 mai 2013

Piatra de alaun

Filed under: Simplu — liacrisan @ 11:34 am

Iooooiii! Cu ploaia asta never ending, vă scriu ce-am mai descoperit. Lucruri vechi, de altfel.

În ultimii ani, a cam ajuns o certitudine că antiperspirantele astea pline de chimicale pot cauza apariția cancerului. Sunt nesănătoase, dar necesare, că, no!, vrem să stea oamenii lângă noi și pentru asta e indicat să nu mirosim foarte tare a transpirație. Așa că, de voie, de nevoie, le achiziționăm.

Unele prietene de-ale mele au descoperit antiperspirante fără aluminiu, altele fără parabeni, etc. Dar am descoperit ceva ce există de când lumea și pământul: piatra de alaun. Se poate cumpăra din drogherii sau de pe net, e sub formă de antiperspirant sau în forma naturală. Combate transpirația și are și alte calități miraculoase. O să postez și un link, să puteți citi mai mult. E originară din Siria, Egipt. 

http://www.productdevelopment.ro/

Nu e scumpă tare. Cam 20 de lei 120 de grame.

Vedeți și voi!

Numai bine. Tuturor.

Older Posts »

Blog la WordPress.com.