Lia Crişan

9 ianuarie 2013

Păcatul incinerării

Filed under: Guest Post — liacrisan @ 12:41 pm

În ultimele zile românii discută despre controversa incinerării lui S.N. Datorită refuzului BOR de a oficia slujba religioasă la căpătâiul lui S.N. mulți oameni vor să știe dacă incinerarea: Este sau nu este un păcat?

Este un moment bun pentru evanghelici să-și afirme poziția scripturală și să dea un răspuns potrivit celor ce-l reclamă.

Cel mai simplu răspuns este NU! Incinerarea nu este un păcat. În nici un caz al celui care a fost incinerat.

Incinerarea propriului trup după moarte este tot atât de mult păcat pe cât este păcat să înjuri, să bei o bere sau să dai o palmă cuiva după ce ai murit.

Cu alte cuvinte nu poți păcătui după ce ai murit, la fel cum nu poți face fapte bune după ce mori, și la fel cum nu poți să te pocăiești după ce ai închis pentru ultima dată ochii.

Biblia este foarte clară în această privință:

Eclesiastul 9:10 – Tot ce găseşte mîna ta să facă, fă cu toată puterea ta! Căci, în locuinţa morţilor, în care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuială, nici ştiinţă, nici înţelepciune!

Evrei 9:27 – … oamenilor le este rînduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata, …

Ps 6:5 – Căci cel ce moare nu-şi mai aduce aminte de Tine; şi cine Te va lăuda în locuinţa morţilor?

În ceea ce-l privește pe S.N. el nu și-a dorit să moară (vroia să mai facă 2 filme), nu s-a sinucis și nu s-a ars de viu.

Pentru BOR însă e o chestiune delicată. Toate pomenile, părăstasele rugăciunile și slujbele post mortem sunt o sursă importantă de cîștig pentru prelați și o bună modalitate de a-i ține robi pe oameni în ortodoxism prin șantaj (Dacă mergi la pocăiți nu te mai îngrop! (cu tot ce presupune asta: slujbe, pomeni, părăstase, etc.), așa își amenință preotul enoriașii).

Despre această afacere este vorba. (Incinerarea nu este o problemă despre învierea trupului, deoarece Dumnezeu nu are o problemă în a reconstituii trupul care a fost incinerat, în ziua învierii (vezi Ezechiel 37:4-6). Altfel ce ar face martirii care au fost arși pe rug.) Incinerarea este o problemă despre mântuire. Post-mortem sau vivum?

În concluzie, este un moment important pentru fiecare să-și evalueze credința:

Să crezi că omul poate face păcate după moarte, înseamnă să crezi că poți face fapte bune după moarte (dacă nu tu, atunci ceilalți pentru tine – prin tot felul de pomeni). În cazul acesta vei trăi indiferent, în păcat, convins fiind că BOR (la cererea și la plata rudelor) va rezolva problema mântuirii tale prin reglarea balanței faptelor bune în favoarea ta.

În acest caz, te înșeli de 2 ori, deoarece mântuirea nu se obține prin fapte bune.

Isaia 64:6 – Toţi am ajuns ca nişte necuraţi, și toate faptele noastre bune sînt ca o haină mînjită.

Tit 3:5 – El ne-a mîntuit, nu pentru faptele, făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înoirea făcută de Duhul Sfînt.

Dacă însă crezi ceea ce spune scriptura, că omul nu poate fi mântuit prin faptele lui, că nu poate face nimic după moarte și că va fi o judecată, atunci îți iei viața în serios, îți dai seama ca nu poți trăi oricum, îți pui încrederea în jertfa Domnului Isus Cristos, te întorci la Dumnezeu și asculți de porunca Lui:

 Dumnezeu (nu ţine seama de vremurile de neştiinţă, şi) porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască; (Fapte 17:30 – paranteza și îngroșarea îmi aparțin)

Adi Crișan

Reclame

26 februarie 2012

Guest Post: Raluca!

Filed under: Guest Post — liacrisan @ 7:34 am

Cei care poposiţi din când în când pe blogul ăsta, o cunoaşteţi cu siguranţă pe Raluca. De multe ori am pomenit unul dintre cele două bloguri ale ei: http://caietpentrucasamea.wordpress.com/ şi http://farasastieingeri.wordpress.com/. Nu demult, spuneam despre ea că e sinceră, informată, generoasă, plină de idei faine, pricepută în arta cuvintelor, o mămică dedicată, o fiică de Dumnezeu aşa cum ne-am dori multe dintre noi să fim. Cineva spunea referindu-se la Raluca: „Cuvintele alese izvorăsc dintr-o inimă aleasă” şi avea mare dreptate! Aşa că haideţi să citim ce ne-a pregătit Raluca! Ea e mama lui S. şi a prietenei mele, Cati.

Despre frumuseţe
 
We do not want merely to see beauty, though, God knows, even that is bounty enough. We want something else which can hardly be put into words- to be united with the beauty we see, to pass into it, to receive it into ourselves, to bathe in it, to become part of it.
(C.S. Lewis)
În 2003 scriam:
Frumuseţe înseamnă armonizarea lumii din care vii cu lumile în care trăieşti. Frumuseţe înseamnă mişcare suavă a sufletului printre corpurile ce stau, un duh blând şi liniştit printre prefaceri nervoase, mânioase.
Acum, mai mult decât atunci, percep mai bine această definiţie.
În copilărie, adolescenţa şi studenţie tânjeam să fiu frumoasă. Îmi doream asta cu disperare, mai mult poate decât orice altceva. Mi se părea (pe bună dreptate) că fetele frumoase sunt privite altfel, sunt ascultate altfel. Dar nu realizam atunci ca tinereţea şi copilăria în sine erau prin excelenţă frumoase. Privind în urmă, la ceea ce am fost şi în jurul meu, la copiii şi adolescenţii de acum, îmi vine să strig: Sunteţi frumoşi cu toţii! Sunteţi aşa de frumoşi, fără măcar să vă daţi seama de asta- sunteti neîncepuţi şi odihniţi şi energici şi proaspeţi şi zâmbiţi fără de griji şi asta înseamnă  frumuseţe.
 După ce s-a născut băieţelul, am fost uimită cum ceva atât de frumos poate să iasă din noi, doi oameni obişnuiţi. Stăteam şi îl priveam uimită seară de seară, până când perfecţiunea lui mă făcea să plâng. De fericire, bineînţeles.
Apoi s-a născut Cati. Şi ni s-a răsturnat conceptul despre frumos. După toate standardele, Cati a venit pe lume într-un trupuşor tare stricat. Are asimetriile şi malformaţiile ei, dar cu toate astea nouă ni se pare extrem de frumoasă. Atunci am învăţat că nu e nevoie să fii frumos ca să fii frumos. Trebuie doar să fii iubit şi să zâmbeşti.
Cati ne-a învăţat să nu subestimăm niciodată puterea unui zâmbet. Datorită ei, am realizat că în viaţă nu este atât de important să fii frumos sau inteligent, cât este să fii pozitiv, să zâmbeşti, să mergi înainte cu capul sus, să ştii să spui o vorbă bună cuiva şi să aperi adevărul.
Cati e lămpiţa noastră, care îi pune pe toţi ce o iubesc într-o lumină mai bună şi mai frumoasă.
Reţeta mea de frumuseţe nu stă în măşti, farduri şi produse cosmetice (deşi nici acestea nu-mi sunt străine). Reţeta învăţată de mine e: iubeşte şi fă-te iubit! 
 
 
Astăzi Cati împlineşte 10 luni aşa că îi urez LA MULŢI ANI!. Ea e nu numai frumoasă, ci şi curajoasă!
 

22 februarie 2012

Guest post: Cori!

Filed under: Guest Post — liacrisan @ 2:33 pm

Ne știm dintotdeauna. Avem la activ zeci de ore de povestit. Ne știm una alteia plusurile și minusurile. Cori se numără printre Oamenii de nota 10! și de curând a devenit blogheriță http://coryyelle.blogspot.com, spre bucuria mea, desigur! Așa că am invitat-o și pe ea să scrie un articol pentru noi:).

Mă bucur că Lia mi-a facut onoarea de a scrie pe acest blog, deși nu am eu talente scriitoricești, pentru că, ea, autoarea acestui blog e o prietenă specială de muuultă vreme. Așa că am să vă împărtășesc și eu, în ton cu articolele de pe acest  blog, ce m-a învățat Dumnezeu, în ultima vreme, în urma experienței vieții de zi cu zi .
  
    De ceva vreme am un job nou, un job în care am pășit simțind că nu e locul meu acolo și că nu e pentru multă vreme.
Mă gândeam că Dumnezeu vrea să lucreze ceva prin mine acolo, și chiar am primit drept călăuzire un verset din Daniel 3;17,18 în care Daniel și tovarășii lui nu se închină chipului de aur făcut de Nebucadnețar, ci se încred în Dumnezeu care poate să îi scape de pedeapsa Împăratului. Mă gândeam că poate Dumnezeu Se va folosi de mine, să smerească pe cineva de la jobul meu, care e prea mândru. Dar acum după atâta vreme petrecută aici pot spune că cea care a fost smerită am fost eu. Pentru că activitățile erau de așa natură, încât îmi scoteau în evidență toate minusurile. De aici am învățat, că trebuie să veghez mereu, și că nu trebuie să mă culc pe o ureche spunând că asta sunt, că abilitățile astea nu le am și gata, ci trebuie să învăț să cresc chiar și în lucrurile care nu îmi vin în mod natural să le fac bine.
Multe lecții m-a învățat Domnul în perioada asta, mai enumăr două: să scap de tendința de a bârfi sau judeca pe alții, tendințe pe care toți le avem în noi , într-o măsură mai mică sau mai mare.Cum am scăpat?  De bârfă, constatând că nu are nici un rost să spun că X sau Y a făcut așa , pentru că și eu la rândul meu sunt bârfită de alții, așa că mai bine tac.
Iar de a judeca pe alții, m-am lecuit văzând că fiecare om se comportă într-un anume fel din diferite motive, care țin fie de caracterul lui, de felul de a fi , fie de diferite situații. Așa că îi accept așa cum sunt, și tac.
Sper că am fost coerentă. 🙂
O zi bună tuturor.
        http://coryyelle.blogspot.com

20 februarie 2012

Guest post: Mihai!

Filed under: Guest Post — liacrisan @ 7:15 pm

 Am primit un nou articol, pentru rubrica GUEST POST. E semnat de Mihai și e… în versuri:). Mihai este misionar, are blog de mulți ani http://micaelbog.wordpress.com/. Informatician, în prezent el lucrează într-o organizație misionară, face parte din echipa de conducere și e lider de comunitate. Are o soție frumoasă și e în așteptarea primului copilaș. Face studii teologice… și scrie versuri. E un om serios cu Domnul. Aflat în sesiune, într-o pauză de la învățat, a scris poezia După hibernare.

         După hibernare

Ce-ți decorează existența?
Și-ți luminează orizontul?
Ce-ți colorează viața?
Și-ți încântă sufletul?

Ce armonie te-ar face surd la zgomotul din jur?
Ce vești ți-ar înflori speranța?
Ce șoaptă te-ar face să strigi de bucurie?
Ce glas ți-ar descreți trăirea?

Ce-ți parfumează rațiunea?
Ce odor te-nseninează?
Ce-ți adulmecă ființa?
Ce adieri te-nmiresmează?

Ce-ți dă gust credinței?
Ce-ți condimenteaza bunul simț?
Ce-ți savurează conștiința?
Care e deliciul sufletului?

Ce-ți încălzește inima și-n ger?

Și-atinge corzile fine ale inimii?
Ce îmbrațișare te duce parcă-n cer?
Ce lovituri te-ar bucura-n dureri?

Care-i liniștea ce-ți strigă-n suflet?
Ori strigătul ce-ți alarmează gândul?
Pentru ce trăiești chiar de-ar fi să mori?
Față de ce mori ca să trăiești?

De ce-ai dansa de bucurie chiar și-n smoală?
Pentru ce-ai opri timpul în loc?
Esti în acord cu Creatorul?
Care ți-e al existenței scop? 

http://micaelbog.wordpress.com/

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.