Lia Crişan

31 octombrie 2013

Săru-mâna sau bună ziua?

Filed under: Femeile — liacrisan @ 8:13 am

Bărbații salută doamnele. Sau, mă rog, sper că o fac! 🙂

Unii spun „Săru mâna” sau chiar „Săru-mânuțele” :))))), alții zic „Bună ziua”, iar alții (care poate n-au beneficiat de primii 7 ani de-acasă) mormăie ceva neinteligibil.

Pe cei din urmă îi ignorăm, firește! Dar m-am gândit la primele două categorii, cei cu „bună ziua” și cei cu „săru mâna”. Până la urmă ambele saluturi sunt super ok, dar parcă e fain când un bărbat spune „Săru-mâna” unei doamne. Parcă implică un plus de respect sau pur și simplu, un plus:).

E! Zilele trecute m-am gândit la asta.

Dar trebuie să recunosc că cel mai fain e când mă salută cineva cu „Serus” ( servus). 

Așa că „Serus” tuturor!:)

Reclame

26 aprilie 2013

Cati a împlinit 2 ani! :)

Filed under: Femeile — liacrisan @ 7:24 pm

Cati a împlinit 2 ani! :)

Cei care mă cunosc, știu că eu nu fac mare caz de zilele de naștere! În fond, prin ele ne măsurăm trecerea, vorba poetului.
Dar azi fac o excepție, fiindcă o fetiță minunată împlinește 2 ani!
Da, e vorba despre Cati, prietena scumpă a mea și a multora care o iubim și ne bucurăm de toate surprizele plăcute de care ea ne-a făcut parte în acești 2 ani.
Mă uitam adineaori la fotografiile cu ea și n-am putut să nu remarc gingășia și feminitatea și bucuria și curăția și grația ei de prințesă adevărată. E o frumoasă în adevăratul sens al cuvântului.
Mai bine însă citiți ce a scris mama ei azi:

http://caietpentrucasamea.wordpress.com/
http://farasastieingeri.wordpress.com/

LA MULȚI ANI, CATI!

Sărbătorim azi o fetiță minunată și pe Creatorul ei minunat, care prin ea a schimbat și continuă să ne schimbe, să ne ajute să privim viața prin alți ochelari decât am făcut-o înainte.
Felicitări, Raluca, ești o mamă de nota 10!
Felicitări, Dani, ești cel mai fain și mai potrivit soț pe care îl putea primi Raluca!

8 octombrie 2012

Rănile Lui, rănile noastre….

Filed under: Femeile — liacrisan @ 8:11 pm

Azi am văzut o persoană bătută, victimă a violenței domestice. Groaznic!

M-am gândit că Cel care o înțelege deplin e El, Domnul Isus, Cel ce a simțit efectul bătăilor, al loviturilor primite la propriu. El înțelege! Apoi am văzut imaginea asta așa de sugestivă și mi-a plăcut mult, așa că am ales s-o împart cu voi. El are un nou început pentru orice om, mai cu seamă pentru cei ce au trebuință de doctor, cum e femeia asta pe care am văzut-o azi. Pentru oameni ca ea, a suferit El.

Mă rog ca și ea să înțeleagă într-o zi adevărul ăsta. Și să-L lase să-i schimbe viața!

21 septembrie 2012

” Iron Nun”

Filed under: Femeile — liacrisan @ 1:59 pm

No, chiar că e ceva!

O femeie născută în 1930, călugăriţă, reuşeşte să înoate 3.8km, să meargă cu bicicleta 180 de km şi apoi să alerge la maraton ( 42 de km), în mai puţin de 17 ore!!!

Ioooi, noi, tinerii, ar trebui să ne ascundem! Obosim şi dacă parcurgem două, trei staţii de autobuz pe jos! Asta cei mai sportivi dintre noi! Majoritatea însă nu ne dăm jos posteriorul din maşină decât pentru a intra în casă  sau în supermarket! Nu-i de mirare că suntem aşa anemici şi lipsiţi de vlagă!

Dar ea, femeia asta, demonstrează că se poate mult mai mult, că e loc de mai mult!

Are 83 de ani şi doboară recorduri mondiale! Vă las să citiţi istoria ei aici! E Iron Nun:)!

18 iunie 2012

Balerinii :)

Filed under: Femeile — liacrisan @ 12:25 pm

Acuma, că ne-am liniştit cu alegerile, putem să ne mai relaxăm. Aşa că vă scriu despre… balerini! Da.

Nu e vorba despre acei oameni minunaţi care înfăptuiesc spectacole de artă, de balet. Nu la artişti mă refer, ci la pantofii balerini.

Îi ştiţi? Vă plac? Mie da! Îmi plac de numa numa şi dacă mi-ar permite bugetul, cred că aş achiziţiona de toate culorile. 🙂 Dar bine că nu e cazul!

Ei, am primit o revistă de la prietena mea dintotdeauna, Criss Joy! Şi în acea revistă am citit cum au apărut balerinii. Vă scriu şi vouă, bine? 🙂

Aşadar:

Balerinii au apărut în anii 50, datorită frumoasei actriţe Audrey Hepburn. Fiind suficient de înaltă (1,75 m)

ea prefera pantofii plaţi, iar designerul Salvatore Ferrafamo a fost cel care a creat special balerinii

pentru ea.

Atunci milioane de femei s-au convins că pot fi la fel de elegante şi purtând o pereche de balerini:).

10 martie 2012

P.S. la 8 martie :)!

Filed under: Femeile — liacrisan @ 1:01 pm

M-am gândit! Atunci când ştergem nasul de muci sau schimbăm pamperşi sau asistăm la plânsul nocturn al bebeilor noştri sau atunci când îi hâţâim fiindcă îi necăjesc colicile, avem prea puţin, noi, mamele, conştienţa măreţiei rolului ce ne-a fost încredinţat. Aşa că vă scriu gândurile pe care nişte oameni cunoscuţi le-au spus despre mamele lor. Cuvinte ce se potrivesc oricărei mame devotate.

Napoleon Bonaparte: „Destinul unui copil este întotdeauna influenţat de viaţa mamei lui. Fie ca Franţa să aibe mame bune, că atunci va avea şi copii buni.”

Theodor Roosvelt: „Cea mai mare bogăţie a Americii sunt mamele. Ele sunt mai importante pentru America decât toţi oamenii politici, oamenii de afaceri, artă, cultură sau toţi oamenii de ştiinţă.”

Abraham Lincoln: ” Pentru tot ceea ce sunt şi pentru tot ce voi deveni vreodată, vreau să-i mulţumesc mamei mele.”

Şi, în final, o rugăciune a unei femei cu simţul umorului, rugăciune pe care am găsit-o scrisă într-o revistă creştină:

Doamne Dumnezeule, astăzi am reuşit să fac totul bine. Nu am bârfit, nu mi-am pierdut cumpătul, nu am fosr lacomă, nici ţâfnoasă, nici meschină sau nepoliticoasă, nu am dat dovadă de egoism, nici de comoditate. nu m-am văicărit, nu mi-am plâns de milă, nu am spus prostii şi nici nu am mâncat ciocolată! Dar urmează să mă dau jos din pat peste un minut şi atunci voi avea maaare nevoie de Tine!

🙂

12 februarie 2012

W.H.:(

Filed under: Femeile — liacrisan @ 8:45 am

O femeie care a crescut într-o familie baptistă. Mama ei cânta în cor. Şi ea a cântat ani buni în corul bisericii. Avea o voce extraordinară. Absolut extraordinară.

A mers în lume apoi, s-a lansat în muzică, a spart topuri cu hiturile ei, s-a căsătorit cu un cântăreţ de culoare, agresiv, alcoolic şi dependent de droguri. A devenit ea însăşi dependentă de droguri… A fost şi mamă. 

Acuma  murit. Whitney Houston a murit! A fost găsită în camera unui hotel.

Poate v-o amintiţi din celebrul film Bodyguard sau poate v-au plăcut unele din melodiile ei romantice. Vocea ei era deosebită. Totuşi, ce destin tragic şi aiurea, în ciuda potenţialului.

Îmi imaginez că a crescut pe băncile bisericii, o fi fost la şcoala duminicală, o fi avut multe oportunităţi să-L accepte pe Hristos ca Domn în viaţa ei. Dar n-a făcut-o. A fost nu o dată internată în clinici de dezintoxicare. Dar cum să aibă un om în sine însuşi puterea de se schimba? Nu o are. 

A murit la 48 de ani şi nu cred că a avut o viaţă împlinită. Ce pierdere! Ce dureros.

13 ianuarie 2012

Barbie!

Filed under: Femeile — Etichete:, , — liacrisan @ 1:17 pm

Ei, tocmai mă pregătesc să fac nişte brioşe. Reţeta o găsiţi aici:

http://rozealb.com/meniu-de-petrecere/lilys-fanta-muffins/. Vă scriu mâine, cu ajutorul Domnului, dacă mi-au ieşit sau nu :).

De curând am dat peste o revistă cu Barbie! O ştiţi? E personajul acela de desene animate, fata blondă, cu părul musai lung şi strălucitor, cu nişte măsuri corporale imposibil de atins de o femeie cât de cât normală şi sănătoasă!

O, dar Barbie n-a rămas numai un personaj de desen. Nuuuuu! S-a dezvoltat o industrie întreagă în jurul ei, de la păpuşi, la haine de păpuşi, reviste, haine de fetiţe şi câte şi mai câte! Astfel, destul de rapid personajul ăsta a devenit model pentru copile de 3, 4 ani, care odată ajunse în preadolescenţă dau în depresie, fiindcă, desigur!, nu seamănă cu Barbie!

Dar cine e ea, de fapt? O fată interesată doar de shopping. Cel puţin aşa era prezentată în revista pe care am răsfoit-o. O fiinţă frivolă, populară, înconjurată de „prietene” la fel de limitate ca ea! Îmbrăcate toate la modă, desiguuuur!

Dragii mei, oare ce părinte normal la cap ar vrea ca fiica lui să aibă ca model un astfel de personaj. Eu una, în mod cert, nu! Şi ştiţi ce e nevoie ca o copilă micuţă să-şi facă exemplu din Barbie? Doar să fie expusă la imaginea ei! Atât! Fiindcă pruncii copiază mai rapid ca orice xerox 🙂 din lume!

Aşa că, asumându-mi riscul ca voi să mă catalogaţi ca fiind „învechită” sau anacronică, vă spun direct că nu-mi place Barbie! Dar deloc! Şi nu e binevenită în casa mea!

11 ianuarie 2012

Lungimea fustei.

Filed under: Femeile — Etichete:, , — liacrisan @ 12:54 pm

Observaţie: Am văzut că multe doamne/domnişoare, poartă fustă. Normal. Dar unele dintre ele îşi iau fuste midi, cu lungimea undeva deasupra genunchiului, iar când se aşează pe scaun, încep, dom’le, să tragă de fustă, în speranţa că le va acoperi genunchiul. Mai ales la biserică e des întâlnit fenomenul. A, şi gestul e însoţit şi de un soi de supuşenie parcă, de sfială. 

Dilemă:  Apoi de unde să mai apară material, ca să acopere genunchiul? Dacă nu e, nu e şi basta! Dacă nu ai bunul simţ să-ţi iei o fustă peste genunchi, de ce nu ai curajul să-ţi asumi gestul? Adică măcar să nu faci pe mironosiţa?

Verdict: Mă puteţi cataloga ca fiind cârcotaşă. Nici măcar nu mă supăr pe voi, dar fac alergie la ipocrizie. Dacă eşti femeie şi vrei musai să te etalezi şi să-ţi admire oamenii genunchii, măcar nu încerca să pari altcumva decât eşti. Părerea mea!

P.S. – Oare am fost coerentă? 🙂

23 decembrie 2011

Surorile astea!

Filed under: Femeile — liacrisan @ 4:58 am

O, să nu credeţi că am de gând să le bârfesc pe surorile din biserică! departe de mine gândul ăsta!

Vreau doar să vă împărtăşesc faptul că ultimele zile m-am gândit la două surori din Biblie. Amândouă credincioase, amândouă Îl iubeau pe Domnul Isus, amândouă credeau că El e Fiul lui Dumnezeu… Dar erau şi foarte difrite: una era axată pe „a face” (Marta), cealaltă pe  ” a fi” (Maria). Bine, asta e o categorisire grosso modo a lor. Un teolog ar putea descrie mult mai bine aceste două surori.

Ei, dar surorile astea, aşa cum am afirmat, earu amândouă femei deosebite, apropiate Domnului Isus. Cred că El le aprecia pe amândouă.

Noi, femeile creştine ale secolului 21, tindem să ne comparăm sau cu una sau cu cealaltă. Am auzit de multe ori remarci de genul : 

Eu sunt ca Marta!” sau ” Eu sunt o Maria!”. 

Dragii mei, eu sunt Lia Crişan, dar natural, sunt o Maria. Sunt mai orientată pe a mă bucura în prezenţa Domnului decât pe a sluji, a lucra cu toată puterea mea. Să nu înţelegeţi acum că sunt o leneşă. Nu! Însă mi-e mai uşor, e prima mea pornire să stau să mă rog, să ascult muzică, să povestesc cu Domnul decât să trudesc toată ziua. Nu sunt o perfecţionistă.

Dar în ultimul timp observ că Domnul echilibrează lucrurile la mine, adică mă pune în situaţii în care să devin tot mai mult o Marta. Îmi creşte responsabilităţile şi mă transformă, fără ca eu să-mi dau seama, fără ca eu să-mi propun să mă schimb. Interesant, nu? Toţi suntem în şcoala Lui într-un fel sau altul, o şcoală care musai ne transformă. Eu sunt acum la ora asta de transformare :).

Ce să zic? Mă bucur şi de ora asta. Observ în mine lucruri care nu credeam că există. Şi mă bucur să le descopăr acolo.

Pentru mine întotdeauna va fi mai uşor să fiu o Maria, să stau la picioarele Lui şi să mă bucur de El. Dar cel mai bun e echilibrul Marta- Maria. Şi El tocmai îl lucrează în mine.

Să aveţi o zi fericită! Toţi.

 

Older Posts »

Blog la WordPress.com.