Lia Crişan

1 septembrie 2021

Legăminte

Filed under: Uncategorized — liacrisan @ 5:14 am

Îmi place mult de Iov!

Mă fascinează fiindcă el a fost omul care L-a iubit pe Dumnezeu și când a pierdut tot, și când n-a înțeles nimic din tot ce i se întâmpla… Cu el Se mândrea Dumnezeu în fața lumii spirituale. Wooow!

Îl admir pe Iov, dar nu-l invidiez: să piardă ÎNTR-O ZI TOT, să fie înconjurat în mijlocul durerii lui de niște prieteni limbuți care se și credeau înțelepți, să aibă alături o soție neînțeleaptă, care-i dădea sfaturi rele. Plus propria lui durere și nedumerire, de ce Dumnezeul pe care L-a ascultat și slujit îi distruge acuma viața. Deci nu-l invidiez deloc.

Dar îl admir. În perioada dinaintea necazuluilui, de câte ori copiii lui mergeau la distracții, el mijlocea înaintea lui Dumnezeu pentru ei. Ce tată fain și responsabil! Și-a înțeles rolul și locul în viața copiilor lui. Tot mai mult cred că modul în care ne putem câștiga copiii sunt postul și rugăciunea pentru ei, pe lângă exemplul personal.

Și dacă am ajuns la exemplu personal, ceea ce mă fascinează la Iov e ceea ce afirmă el în capitolul 31: acolo el spune că a făcut un legământ cu ochii lui, să nu se uite la vreo fată/femeie într-un mod care să-l facă să păcătuiască. La asta zic un mare „Woooow!” din nou! Fiind bărbat, e clar că unul din punctele sensibile, în care era vulnerabil la păcat, era privitul. Pentru mine, fiind femeie, poate punctul sensibil e gura: să știu să mă opresc înainte de a rosti o bârfă sau înainte de deveni cicălitoare.

Fiecare știm care e punctul nostru slab. Zona în care cădem cel mai des, cel mai ușor.

Și ce genial ar fi să procedăm ca Iov: să facem un legământ cu noi înșine, să fim drastici cu noi înșine în acele domenii. Să nu găsim scuze pentru a ne justifica propriile falimente repetate. Legământ. Ceva serios. Ceva ce nu se negociază zilnic.

Cu o astfel de gândire și trăire, nici nu mă mir că Dumnezeul cel Viu S-a mândrit cu Iov: un om care-I făcea cinste Lui aici pe pământ.

Deci îl admir pe Iov. Nu-l invidiez, dar îl admir.

6 iulie 2021

Conservarea.

Filed under: Uncategorized — liacrisan @ 3:26 pm

Acum 15 ani am fost într-o misiune în Egipt. Și am rămas neplăcut impresionată să văd că acolo creștinii erau preocupați doar să se conserve. Se bucurau atâta timp cât îi lăsau musulmanii în pace .

Unul din aspectele care mă întristează în vremurile astea este să văd biserica creștină timidă. Când Dumnezeu a îngăduit ca virusul ăsta nefericit să pună literalmente tot mapamondul pe stop: să închidă tot ce se putea închide, să transforme gălăgia în liniște, mișcarea în încremenire, era un moment propice ca biserica să vorbească.

Creștinii să fie glasul care să rostească Vestea Bună, să fie diferiți de toți ceilalți, să ajungă la cât mai mulți oameni. Dar n-a fost cazul. Înafară de câțiva temerari, oameni care și-au înțeles mandatul, marea majoritate au preferat să se ascundă, bulversați de ceea ce se întâmpla. Biserica creștină nu mai e o voce. Iar cei care mai au curajul să vorbească și să apere valorile creștine sunt așa de puțini și de blamați! Sincer, mă întreb destul de des în ultimul timp cât va mai răbda Dumnezeu pământul ăsta și nebunia oamenilor. Cred că din cauza unora ca Orban-ul maghiarilor, ne mai îngăduie pe toți, pe-aici prin Europa.

Recitesc Faptele Apostolilor și văd cât curaj au avut primii ucenici. Recitesc Apocalipsa și mă uimesc ce pregătește Dumnezeu pentru noi. Și mă uit la mine și la creștinii din jurul meu și m-apucă rușinea. Atâta lipsă de putere, atâta lipsă de curaj, atâta fugă după confort si atâta de minimă- spre deloc!- preocupare pentru lărgirea Impărăției! Plini de idei, gata să judecăm tot ce nu înțelegem, investindu-ne timpul (cea mai importantă resursă) în nimicuri, neluând atitudine împotriva unor lucruri strigătoare la cer (cum ar fi ideea ca bărbatul să nască!) și recurgând la post și rugăciune fierbinte doar atunci când ne dă nouă târcoale vreo boală.

Nu judec, ci constat. Fiindcă din păcate nici eu nu fac notă discordantă în tabloul ăsta dezamăgitor.

Nu cred că așa ne vrea Dumnezeu să arătăm. Nu cred că așa a vrut El să profităm de liniștea pe care a creat-o forțat covidul.

Acuma e vaccin, lucrurile revin la normal. Ne reluăm concediile, distracțiile, joburile. Până la următoarea rădăcină covid. Și nu învățăm nimic. Că suntem prea preocupați să ne conservăm. Din ce înțeleg eu scopul Domnului Isus a fost multiplicarea. Dar noi am schimbat proiectul: de la multiplicare la conservare…

Rușinică, zic!

7 mai 2021

Pentru o vreme ca aceasta…

Filed under: Uncategorized — liacrisan @ 4:55 pm

Sunt înconjurată de copii și tineri all day long, every day. E o mare binecuvântare și o mare responsabilitate în același timp. Să modelezi caractere nu e ușor, presupune o permanenta semănare. Roadele nu se văd imediat, uneori nu se văd deloc. Și semănatul continuă…

În contextul ăsta am pe fond o îngrijorare continuă: mă sperie lumea în care cresc copiii și tinerii zilelor noastre. Mă sperie când văd ca nu mai au absoluturi, ci totul e relativ. Că respectul devine o noțiune anacronică, că ecranele le strică la propriu creierul și parcă îi dezumanizeaza ( robotizându-i somehow). Cititul presupune doar citirea textelor scurte de pe tik tok. Dansul conteaza. Moda efeminata la baieti, buricul la vedere musai la fete. Ca să nu mai spun de miscarea lgbt, care e promovata cu succes.

Și frământându-mă cu gândurile astea, am dat peste un text scris de parintele Chiril. Citindu-l am prins curaj si mi-am dat seama că nu sunt total dezarmată, că e momentul să mă înarmez ( rugăciunea și postul îmi sunt la îndemână) și să înțeleg că pentru o vreme va aceasta sunt chemată să lupt pentru generația tânără. Pentru fiecare în parte. Nu ajută să stau să mă lamentez, ci ajută să folosesc armele.

Ăsta e textul inspirațional:


„Să nu vă pară rău și să nu vă fie frică pentru copiii voștri din cauza că lumea in care ei cresc nu mai este ceea ce era.
Dumnezeu i-a creat și i-a chemat pentru momentul potrivit și exact al timpului în care ei se află. Viața lor nu a fost o coincidență sau la întâmplare.
Creșteți-i și educați-i pentru a cunoaște puterea în care merg în calitate de copii ai lui Dumnezeu.
Antrenați-i  în autoritatea Cuvântului Său.
Învățați-i să meargă cu credință știind că Dumnezeu este în control.
Împuterniciți-i să știe că ei pot schimba lumea.
Nu-i învățați să fie înspăimântați și descurajați de starea lumii, ci plini de nădejde că pot face ceva în acest sens.
Fiecare persoană din toată istoria a fost plasată în timpul în care se afla datorită planului suveran al lui Dumnezeu.
El știa că Daniel se va descurca în groapa cu lei.
El știa că David se va descurca cu Goliat.
El știa că Estera se va descurca cu Haman.
El știa că Petru va putea să treacă biruitor prin persecuție.
El știe că și copilul tău poate face față oricărei provocări cu care se confruntă în viața lui. Dumnezeu l-a creat special pentru asta!
Nu vă speriați pentru copiii voștri, dar fiți onorați că Dumnezeu v-a ales pe VOI pentru a crește și educa generația care se confruntă cu cele mai mari provocări din timpurile noastre.
Ridicați-vă până la aceasta provocare!
Creșteți-i pe Moise, Iosua, pe Ghedeoni, Danieli, Davizi, Estere, Petri, Paveli, etc!
Dumnezeu nu este în nedumerire întrebându-se ce va face El cu această lume mizerabilă.
El are o armată pe care o ridică pentru a alunga întunericul și a-L face cunoscut pe El in tot pământul.
Nu lăsați frica voastră să fure măreția pe care Dumnezeu a pus-o în copiii voștri! Știu că este greu să ni-i imaginăm ca pe altcineva în afară de bebelușii noștri dulci și vrem doar să-i protejăm de orice ar putea fi greu pentru ei, DAR EI S-AU NĂSCUT TOCMAI PENTRU UN TIMP CA ACESTA.”

Cuvinte pline de putere! Doamne ajută să nu se piardă niciunul! Într-o vreme ca aceasta…

5 martie 2021

O zi neobisnuita

Filed under: Uncategorized — liacrisan @ 5:09 pm

Imi plac oamenii cu agenda. Ii admir chiar. Ei reusesc sa si realizeze lucrurile pe care si le trec in agenda si la sfarsitul zilei au satisfactia de a vedea bifate ( = realizate) sarcinile pe care si le-au propus pentru ziua respectiva. Din pacate, nu ma numar printre ei… Am avut si mai am tentative de entuziasm , in care inaugurez o agenda si cateva zile, maxim vreo 2-3, ma tin de obiectivele pe care le notez acolo. Apoi sangvinica din mine invinge si le las pe toate in asteptare… vesnica.

Am recitit zilele trecute despre un om care avea o agenda tare bine stabilita si organizata. El chiar stia ce vrea sa faca si era foarte hotarat si plin de ravna sa-si duca obiectivul la implinire. El vroia sa-i starpeasca, sa-i faca sa dispara de pe fata pamanutului pe crestini. Pe cei care-L crezusera si urmasera pe Domnul Isus.

Cum era un om destept, scolit , determinat, a pus la cale planul perfect. S-a dus si a cerut de la marele preot scrisori pentru sinagogile din Damasc, ca sa-i poata duce la Ierusalim pe toti crestinii, barbati sau femei. Era doar un prim pas in atingerea marelui sau obiectiv. Imi si imaginez entuziasmul, ravna, satisfactia cu care mergea pe drum spre Damasc, bucuria pe care o resimtea la gandul ca va bifa pe acea zi un obiectiv important.

Si cum mergea el asa, deodata o lumina a stralucit in in jurul lui. A cazut la pamant, a uitat de agenda, scrisorile si obiectivul lui absolut maret. A auzit un glas :

-Saule, Saule, de ce Ma prigonesti?

Si din momentul ala s-a cam dus cu agenda lui. Dialogul care a urmat i-a schimbat radical viata. Dintr-un om care hotara pentru viata lui si a multora altora, a devenit benevol rob al Altuia. Nu a mai circulat cu agenda lui, ci a Celui care l-a intalnit pe drumul Damascului. A devenit, asa cum s-a numit chiar el, rob a lui Dumnezeu.

Agenda lui a devenit apoi una extraordinara cu adevarat: prin el Dumnezeu a plantat biserici, a vorbit oamenilor. Scrierile lui, inspirate de Stapanul lui, influenteaza si azi, in anul 2021 vieti!

E de prisos, banuiesc, sa va spun ca e vorba despre apostolul Pavel. Si tot de prisos e sa va spun ca Faptele Apostolilor 9 e unul din capitolele mele preferate din Scriptura.

Agenda noastra capata sens abia atunci cand e scrisa de Cel care aduce sens in toate. Asa a fost la Pavel si asa e in viata fiecaruia dintre noi.

10 iulie 2020

Pescari.

Filed under: Uncategorized — liacrisan @ 3:40 pm

Mă întorceam ieri spre casă și pe malul Someșului am văzut un domn pensionar, care-și pregătea cu grijă undița și momeala. Se pregătea să pescuiască.

Imaginea lui m-a dus cu gândul la Domnul Isus. În zilele vieții Lui pe acest pământ, El a făcut o ofertă celor pe care i-a chemat să-L urmeze: le-a promis că-i va face pescari. Pescari de oameni.

Puternicii lumii ăsteia promit probabil că te fac CEO în compania lor, promit faimă sau bani mulți. El a promis că-i face pescari de oameni. E drept că ucenicii aveau deja meseria de pescari. Pescuiau pești. El le schimbă obiectul muncii: de la pești trec la pescuit oameni. Și de 2000 și ceva de ani, tot asta face din noi, cei ce vrem să-L urmăm: pescari de oameni.

Apoi m-am întrebat care ar fi paralelele cu lumea pescarilor. Care e undița în pescuirea oamenilor. Spunea cineva că undița e rugăciunea. Și da, chiar că rugăciunea are un rol important în pescuirea de oameni. Firul e Cuvântul. Sau care e momeala :)?

Oricum, dependența de El dă succesul pescuirii. El cu 12 oameni zăpăciți și imperfecți și care inițial au înțeles puțin spre deloc ce vorbea El, cu ei a reușit să schimbe lumea. Să pescuiască oameni din lumea lor și să-i strămute în lumea Lui. Și continuă să facă asta cu fiecare dintre noi. La pescuit e nevoie de timp, de liniște, de răbdare ( după ce ai aruncat undița să aștepți). Nu e nimic instant, așa cum ne-ar plăcea nouă și cum se derulează viața în vremurile astea.

Cam așa. Suntem chemați la pescuit. 

 

 

 

 

 

 

1 aprilie 2020

Recunosc!

Filed under: Uncategorized — liacrisan @ 1:23 pm

Recunosc: mi-e dor! După vreo trei săptămâni de viață altfel, mi-e dor de viața mea. Daaa! Aia de care mă tot plângeam, aia în care singurele mele probleme erau conflictele cu soacra sau micile imperfecțiuni ale vieții. Acuma am timp să mă gândesc și să trag concluzii.

Conflictele cu soacra ilustrau doar imaturitatea mea spirituală și emoțională. Acuma nu mai avem conflicte, de la ce să ne mai certăm?! Ne rugăm amândouă, fiecare în credința ei, să ne păzească Dumnezeu, să aibă milă de noi.

Despre micile imperfecțiuni ale vieții ce să mai zic? Mă plângeam că vinerea trebuia să scot fetele de la școală la trei ore diferite. Wow, mare problemă! Acuma m-aș duce și de cinci ori dacă ar fi nevoie! Să văd oameni și soare, să respir aer curat fără griji. Acuma nici nu mai prea știu zilele, că dacă nu mai merg la biserică și la școală, nu mai am nici un reper.

A, sau mă consumam mult când oamenii nu făceau ce mă așteptam eu să facă. Egoism de o puritate maximă. Acuma văd clar și aspectul ăsta. Alea nu erau probleme.

Așadar, mi-e dor de timpurile când nu citeam zilnic câți oameni mor, când nu trebuia să merg pe stradă cu masca și să-mi fie teamă să tușesc în magazin că imediat se uită cineva cu o privire suspicioasă spre mine. Când nu plutea moartea în atmosferă. Sau dacă plutea, eu nu eram conștientă.

Mi-e dor de normalitatea dinainte, dar nu mi-e dor de mine, așa cum eram.

Mă încurajează ce spune Biblia: că noi suntem ca un lut în Mâna Olarului ( Dumnezeu). El încă mai modelează la mine.

 

 

 

 

 

6 iulie 2019

My BFF

Filed under: Uncategorized — liacrisan @ 6:14 am

Am observat că mai nou, între fetele de 10-12 ani, a apărut o nouă expresie la modă: BFF  (în traducere liberă înseamnă cea mai bună prietenă pentru totdeauna). Fiecare își dorește să aibă o BFF și să fie BFF pentru cineva. Nici nu contează că BFF se schimbă săptămânal!

Observând toate astea, m-am hotărât: eu vreau ca BFF al meu să fie Isus! E cea mai bună alegere ever!

El e Adevărul, El nu poate minți. Prietenii de multe ori dezamăgesc, spunând jumătăți de adevăr sau chiar minciuni. Dar avându-L pe El ca BFF , asta nu e posibil.

Un prieten poate să nu fie alături într-un moment în care am nevoie de el. Dar Isus promite că va fi cu mine în orice zi.

Și tot El mă iubește cel mai mult. A demonstrat asta pe Cruce, nu e posibilă o mai mare dovadă de dragoste.

Așa că Isus e BFF-ul meu! Și mă rog ca El să devină BFF-ul copiilor mei și al vostru, al fiecăruia care a citit rândurile astea!

 

 

17 iunie 2019

Dor

Filed under: Uncategorized — liacrisan @ 5:45 am

Eram în trup prezent printre cuvinte
Dar duhul meu călătorea de zor,
Zbura neobosit printre morminte
Lipsit de pace și robit de dor

Odihna îmi era un vis trecut
Iar ochii-mi căutau cu disperare
Refugiul salvator în chip de lut
Ce-așterne peste om în timp uitare

Și nu găseam nici scop, nici poezie
În lumea încâlcită de păcat,
Ci doar o permanentă trudă în mânie,
Departe de Cuvântul care le-a creat

Atunci mi-am zis în mine ostenit
Refugiul e în Stânca nezidită
Acolo, cine ajunge e umbrit
Iar inima-i zdrobită e păzită

Acolo-ncepe neputința să respire
Acolo munții se topesc încet
Acolo mă îmbrac în nemurire
Cuprins în dragoste de Marele Profet

Și “lumea”-ncepe iar să se-ntregească
În mâna Celui ce-nțelege al ei chin
Căci nimeni nu-i ca El, să o-ndrăgească
Și s-o-nnoiască în iubire pe deplin.

 Adi C.

22 noiembrie 2018

Martir al secolului 21!

Filed under: Uncategorized — liacrisan @ 2:06 pm

Oau, mi-a povestit azi cineva despre acest tanar care a vrut sa mearga la un trib periculos si a fost omorat de cei carora vroia sa le arate dragostea lui Hristos. M-a impresionat profund ca mai exista astfel de crestini. Si sunt sigura ca acel trib va fi castigat pentru Hristos si ca sacrificiul acestui tanar nu va ramane fara roade.

Articolul e preluat de pe site-ul Adevarul.

https://adevarul.ro/international/asia/cine-era-americanul-ucis-sageti-trib-refuza-contactul-oamenii-misiune-plecase-1_5bf5879cdf52022f75ac808c/index.html

19 noiembrie 2018

You’re gonna be ok…

Filed under: Uncategorized — liacrisan @ 3:34 pm

Older Posts »

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com.