Lia Crişan

6 iulie 2019

My BFF

Filed under: Uncategorized — liacrisan @ 6:14 am

Am observat că mai nou, între fetele de 10-12 ani, a apărut o nouă expresie la modă: BFF  (în traducere liberă înseamnă cea mai bună prietenă pentru totdeauna). Fiecare își dorește să aibă o BFF și să fie BFF pentru cineva. Nici nu contează că BFF se schimbă săptămânal!

Observând toate astea, m-am hotărât: eu vreau ca BFF al meu să fie Isus! E cea mai bună alegere ever!

El e Adevărul, El nu poate minți. Prietenii de multe ori dezamăgesc, spunând jumătăți de adevăr sau chiar minciuni. Dar avându-L pe El ca BFF , asta nu e posibil.

Un prieten poate să nu fie alături într-un moment în care am nevoie de el. Dar Isus promite că va fi cu mine în orice zi.

Și tot El mă iubește cel mai mult. A demonstrat asta pe Cruce, nu e posibilă o mai mare dovadă de dragoste.

Așa că Isus e BFF-ul meu! Și mă rog ca El să devină BFF-ul copiilor mei și al vostru, al fiecăruia care a citit rândurile astea!

 

 

17 iunie 2019

Dor

Filed under: Uncategorized — liacrisan @ 5:45 am

Eram în trup prezent printre cuvinte
Dar duhul meu călătorea de zor,
Zbura neobosit printre morminte
Lipsit de pace și robit de dor

Odihna îmi era un vis trecut
Iar ochii-mi căutau cu disperare
Refugiul salvator în chip de lut
Ce-așterne peste om în timp uitare

Și nu găseam nici scop, nici poezie
În lumea încâlcită de păcat,
Ci doar o permanentă trudă în mânie,
Departe de Cuvântul care le-a creat

Atunci mi-am zis în mine ostenit
Refugiul e în Stânca nezidită
Acolo, cine ajunge e umbrit
Iar inima-i zdrobită e păzită

Acolo-ncepe neputința să respire
Acolo munții se topesc încet
Acolo mă îmbrac în nemurire
Cuprins în dragoste de Marele Profet

Și “lumea”-ncepe iar să se-ntregească
În mâna Celui ce-nțelege al ei chin
Căci nimeni nu-i ca El, să o-ndrăgească
Și s-o-nnoiască în iubire pe deplin.

 Adi C.

22 noiembrie 2018

Martir al secolului 21!

Filed under: Uncategorized — liacrisan @ 2:06 pm

Oau, mi-a povestit azi cineva despre acest tanar care a vrut sa mearga la un trib periculos si a fost omorat de cei carora vroia sa le arate dragostea lui Hristos. M-a impresionat profund ca mai exista astfel de crestini. Si sunt sigura ca acel trib va fi castigat pentru Hristos si ca sacrificiul acestui tanar nu va ramane fara roade.

Articolul e preluat de pe site-ul Adevarul.

https://adevarul.ro/international/asia/cine-era-americanul-ucis-sageti-trib-refuza-contactul-oamenii-misiune-plecase-1_5bf5879cdf52022f75ac808c/index.html

19 noiembrie 2018

You’re gonna be ok…

Filed under: Uncategorized — liacrisan @ 3:34 pm

9 august 2018

Boli, creier si alte lucruri care conteaza

Filed under: Uncategorized — liacrisan @ 5:34 am

Luni seara am participat la un seminar sustinut de dr Horst Muller. Revelator tot ce am auzit! Si fiindca sunt sangvinica si imi place sa impartasesc lucrurile faine pe care le descopar, saruiesc cu voi o inregistrare de acum 6 ani cu dr Muller.

Omul acesta e doctor orelist si a cautat sa descopere cauzele bolii, de ce se imbolnavesc oamenii. A ajuns la niste concluzii cel putin interesante ( eu zic ca si adevarate), pe care le impartaseste cu noi.

Si daca ati ajuns sa va rataciti pe blogul asta, va roooog sa aveti rabdarea sa-l urmariti pe domnul doctor. Veti avea de castigat. Enjoy!

18 iulie 2018

Este iertare, da! :)

Filed under: Uncategorized — liacrisan @ 5:28 pm

Cantarea asta o stiu de muuuulti ani. Azi am redescoperit-o si dupa bunul meu obicei am ascultat-o non stop:).

Imi place sa merg uneori in mall, sa stau pe o banca si sa privesc furnicareala de oameni din mall. Multi. Diferiti. Bogati. Saraci. Singuri. Insotiti. Tristi. Bucurosi. Simpli. Sofisticati. Nervosi. Senini. Eleganti. Kitsch-osi. Mari. Mici. Fiecare special in felul lui. E un spectacol pe cinste sa-i privesc, credeti-ma! Intotdeauna ma simt imbogatita cumva cand fac asta.

Ultima data cand am stat si i-am privit, m-am gandit ca oricat ar fi de diferiti, toti au in comun nevoia asta acuta dupa Dumnezeu. Cat sunt de diversi fiecare are un suflet care poate fi implinit doar de Dumnezeul cel Viu, Singurul care da fericire.

Toti avem nevoie de iertarea Lui, sa o luam de la inceput cu El.

Sa-L lasam sa dea sens si semnificatie vietii noastre trecatoare.  Bogati. Saraci. Singuri. Insotiti. Tristi. Bucurosi. Simpli. Sofisticati. Nervosi. Senini. Eleganti. Kitsch-osi. Mari. Mici. Fiecare diferit in felul lui.

Fara El furnicareala de oameni din mall sau de oriunde altundeva este doar un spectacol grotesc, fara sens, o agitatie penibila.

Eu L-am ales. Si Il aleg mereu. Si cand, fara sa-mi dau seama, ma indepartez de El, fug repede, din nou, la El! E intotdeauna acolo pentru mine :).

Este iertare pentru fiecare dintre noi!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

17 mai 2018

Cea mai mareata rugaciune

Filed under: Uncategorized — liacrisan @ 7:24 pm

In ultimul timp m-am luptat sa iert anumite persoane. Decideam sa le iert, iar apoi ma surprindeam certandu-ma in gand cu ele :), lucru care imi demonstra ca nu le-am iertat de fapt. Si o luam de la capat, in decizia de a le ierta.

In contextul asta m-am gandit ca cea mai mareata rugaciune care a fost rostita vreodata au fost cuvintele Domnului Isus, care fiind pe Cruce, rastignit, lovit, batjocorit, crucificat de oamenii pentru care murea, a spus: Tata, iarta-i ca nu stiu ce fac. 

Oau! El stia cine sunt acei oameni, ca din pricina lor e acolo, ca pentru cei care Il scuipau murea si totusi ce a avut El de spus? Tata, iarta-i ca nu stiu ce fac…

Pe de alta parte, cea mai mareata rugaciune rostita de un om cred ca e : Doamne, ai mila de mine, pacatosul! Acolo incepe viata adevarata pentru orice om. Pana ne chinuim sa aratam perfecti sau ne consideram respectabili, nu traim de fapt. Ne inselam pe noi si pe ceilalti. Dar de indata ce un om se prabuseste si-si recunoaste starea, din acel moment incepe sa traiasca si permite puterii lui Dumnezeu sa-l transforme.

Cam asa cu rugaciunile pe care le vad eu marete :).

 

 

 

 

 

 

 

 

17 ianuarie 2018

Esentialul

Filed under: Uncategorized — liacrisan @ 9:29 am

Eeee, ce demult nu am mai scris pe aici!

In ultimul timp ma uit in jur.

Si vad. Si aud.

Vad oameni stresati, obositi.  Crestini imunizati in ce priveste sfintenia: au imunitate mare, nu-i atinge sfintenia. Oameni care se agita cu Ierusalimul, cu posibile iminente razboaie, cu criza economica deja anuntata, cu stilul de viata sanatos (care a ajuns parca o isterie nationala!). Mai vad si crestini sinceri, care Il asteapta pe Mantuitorul lor si o fac cu smerenie si sinceritate.

Vad copii care nu mai citesc, ceea ce mi se pare trist. Si vad oameni care nu pot trai daca nu arata pe facebook ce traiesc ei. Cred ca acolo se desfasoara toata viata lor.

Nu mai prea vad oameni liberi. Vad oameni legati, nu de lanturi fizice, ci de lanturi invizibile: neiertare, amaraciune, minciuna. Oameni dependenti: de mancare, de Cola sau de alti oameni. Vad oameni judecatori: ei stiu exact cum ar trebui sa traiasca cei de langa ei. Si as putea continua la infinit cu ce vad. Vad si o natura care parca nu mai respecta legile ei dintotdeauna: anotimpurile nu mai au disciplina cu care se succedau altadata.

Si aud. Aud vocile copiilor care au nevoie de ceva mereu, care au intrebari si nelamuriri. Nu se termina niciodata.

Asa cum ma sfatuieste un psalm, de ceva timp incerc sa ma opresc. Inclusiv din a auzi si a vedea. Si incerc sa ma opresc, ca sa stiu ca Dumnezeu e Domn. Si ca in toata viata asta de imagini si zgomote si bucurii si dezamagiri, e un singur lucru care conteaza pentru mine cu adevarat: cum imi voi sfarsi alergarea. Nu am de gand sa mor, dar traiesc cu gandul la sfarsit. Si constientizez ca tot ce vad si aud sunt gunoaie comparativ cu acel moment, cand voi sta fata in fata cu Cel care m-a creat si Care ma va intreba ce am facut cu anii pe care mi i-a dat pe pamant.

Asa ca pe asta ma focalizez. Pe sfarsit. Asta e esentialul.

 

 

 

 

19 iulie 2017

Il chema Emil :)

Filed under: Uncategorized — liacrisan @ 4:22 am

Azi dimineata in timp ce alergam am vazut un melc. Melci vedem mereu, mai ales dupa ploaie. Dar melcul asta despre care va povestesc era un melc frumos, de aceea mi-a atras atentia. Si la capatul unei ture, il vedeam din nou , fiindca el se misca precum…un melc:)).

Ei, si fiindca mie imi place sa dau nume oricarui personaj interesant pe care il intalnesc, am hotarat ca acestui melc i se potriveste numele Emil. Melcul Emil. Imi pare rau ca nu aveam telefonul la mine, ca l-as fi pozat si vi l-as fi aratat. 

Legat de nume, de cand ma stiu dau nume oamenilor. Daca intalnesc un om, imediat acel om imi inspira un nume. Si uneori numele e diferit de cel pe care il poarta . De exemplu, unei fetite pe care o cheama Stefania, mie imi vine sa ii zic Patricia. Mi se pare ca Patricia e numele care i s-ar potrivi. Bineinteles, cand ma intalnesc cu ea ii spun Stefania, ca sa nu o confuzionez:).  Cam asa mi se intampla cu multi oameni. 

Oricum, daca tot filosofez la ora asta, ma gandesc cu bucurie ca Dumnezeu promite ca ne va da nume noi. El ne da un inceput nou, sterge trecut, inca de pe pamant. Dar in cer ne va da si un nume nou fiecaruia dintre noi. De-abia astept! 

Eeee, cam asa cu melcul. Il cheama Emil. Si m-a inseninat :).

18 iulie 2017

De ce mi-as numara pasii?

Filed under: Simplu — liacrisan @ 6:57 pm

De cateva zile mi-am reluat alergatul matinal. Si am adaugat saritul corzii. Foarte faine ambele activitati, binefacatoare.

Si m-a sfatuit cineva ca daca tot alerg sa achizitionez un smart watch, ca asa stiu cati pasi alerg. Ma gandeam azi in timp ce alergam ca pe mine chiar nu ma intereseaza cati pasi fac eu in alergarea mea. La ce m-ar ajuta? Sa ma laud in mod penibil in fata cunoscutilor si a apropiatilor? Ne-necesar, as zice.

Sau sa ma mandresc eu in sinea mea?! Si mai ne-necesar…

E chiar mai bine ca nu stiu cati pasi fac in fiecare dimineata. Imi este suficient sa stiu ca ii stie El, Domnul meu. Stiu cate ture fac, dar mi-am fixat numarul de ture numai pentru a nu face prea putine. Am tendinta:)!

Si eu nici ceas obisnuit nu port, la ce mi-ar trebui unul destept? Daca ma apuc sa-mi numar pasii, care urmatorul level oare?

Am sentimentul ca in perioada asta din istorie atatea lucruri ne-necesare , inutile, achizitionam, incat , cu riscul de a parea ignoranta, nu-mi iau smartwatch.

Doar sariturile de coarda le numar, sunt 100 pe zi. Dar le numar asa, scolareste. Fac 10 seturi de cate 10 sarituri. Pe astea le numar ca sa nu trisez.

De ce mi-as numara pasii?…

🙂 

Older Posts »

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com.