Lia Crişan

19 Iulie 2017

Il chema Emil :)

Filed under: Uncategorized — liacrisan @ 4:22 am

Azi dimineata in timp ce alergam am vazut un melc. Melci vedem mereu, mai ales dupa ploaie. Dar melcul asta despre care va povestesc era un melc frumos, de aceea mi-a atras atentia. Si la capatul unei ture, il vedeam din nou , fiindca el se misca precum…un melc:)).

Ei, si fiindca mie imi place sa dau nume oricarui personaj interesant pe care il intalnesc, am hotarat ca acestui melc i se potriveste numele Emil. Melcul Emil. Imi pare rau ca nu aveam telefonul la mine, ca l-as fi pozat si vi l-as fi aratat. 

Legat de nume, de cand ma stiu dau nume oamenilor. Daca intalnesc un om, imediat acel om imi inspira un nume. Si uneori numele e diferit de cel pe care il poarta . De exemplu, unei fetite pe care o cheama Stefania, mie imi vine sa ii zic Patricia. Mi se pare ca Patricia e numele care i s-ar potrivi. Bineinteles, cand ma intalnesc cu ea ii spun Stefania, ca sa nu o confuzionez:).  Cam asa mi se intampla cu multi oameni. 

Oricum, daca tot filosofez la ora asta, ma gandesc cu bucurie ca Dumnezeu promite ca ne va da nume noi. El ne da un inceput nou, sterge trecut, inca de pe pamant. Dar in cer ne va da si un nume nou fiecaruia dintre noi. De-abia astept! 

Eeee, cam asa cu melcul. Il cheama Emil. Si m-a inseninat :).

18 Iulie 2017

De ce mi-as numara pasii?

Filed under: Simplu — liacrisan @ 6:57 pm

De cateva zile mi-am reluat alergatul matinal. Si am adaugat saritul corzii. Foarte faine ambele activitati, binefacatoare.

Si m-a sfatuit cineva ca daca tot alerg sa achizitionez un smart watch, ca asa stiu cati pasi alerg. Ma gandeam azi in timp ce alergam ca pe mine chiar nu ma intereseaza cati pasi fac eu in alergarea mea. La ce m-ar ajuta? Sa ma laud in mod penibil in fata cunoscutilor si a apropiatilor? Ne-necesar, as zice.

Sau sa ma mandresc eu in sinea mea?! Si mai ne-necesar…

E chiar mai bine ca nu stiu cati pasi fac in fiecare dimineata. Imi este suficient sa stiu ca ii stie El, Domnul meu. Stiu cate ture fac, dar mi-am fixat numarul de ture numai pentru a nu face prea putine. Am tendinta:)!

Si eu nici ceas obisnuit nu port, la ce mi-ar trebui unul destept? Daca ma apuc sa-mi numar pasii, care urmatorul level oare?

Am sentimentul ca in perioada asta din istorie atatea lucruri ne-necesare , inutile, achizitionam, incat , cu riscul de a parea ignoranta, nu-mi iau smartwatch.

Doar sariturile de coarda le numar, sunt 100 pe zi. Dar le numar asa, scolareste. Fac 10 seturi de cate 10 sarituri. Pe astea le numar ca sa nu trisez.

De ce mi-as numara pasii?…

🙂 

23 Iunie 2017

Nașparlisme

Filed under: Uncategorized — liacrisan @ 12:43 pm

Aș putea face un top al lucrurilor nașpa. Muuulte sunt.

Dar cel mai nașpa e când faci un gest nașpa față de un om care nu a făcut nici un gest nașpa față de tine. Am făcut asta ieri și vă pot spune că e nașpa, mă văd nașpa și dacă e vorba despre nașparlisme, conduc detașat in momentul ăsta.

Of, of…

Mă ajută să știu că are Dumnezeu har si răbdare față de mine, față de noi…

 

 

15 Iunie 2017

Multumirea

Filed under: Simplu — liacrisan @ 7:07 pm

Ieri a fost o zi obisnuita. Cum sa va zic? Obisnuit de agitata, obisnuit de insorita, obisnuit de provocatoare, obisnuit de … obisnuita.

Spre seara era studiu biblic si la cat de obisnuita fusese ziua, ma asteptam sa fie un studiu biblic… obisnuit. Pastorul este plecat in concediu si studiul biblic a fost tinut de un alt frate. Ei! Si ce credeti? La finalul obisnuit al acestei zile obisnuite, intr-un context obisnuit, Dumnezeu a reusit sa ma surprinda. Din nou! S-a vorbit despre multumire si a fost exact subiectul la care eu, Lia Crisan, nu eram premianta in ultima vreme. Eu nu-mi dadusem seama ca nu am mai fost multumita si multumitoare in ultimul timp. Dar El stia si a venit sa-mi spuna ca ma vrea multumitoare.

Si multumita.

In primul rand ca Il am pe El, ca am prietenia asta cu Dumnezeu, prietenie care nu se compara cu nimic altceva.

Apoi multumita de cine sunt, de cum sunt, de unde sunt. Multumita de sotul meu, multumita de copiii din jurul meu. Multumita de oamenii care ma inconjoara, multumita de prietenii adevarati pe care-i am. Multumita. 

Un verset din Biblie mi-a rasunat aseara pana tarziu in minte. Si azi din nou: ” Multumiti lui Dumnezeu pentru toate lucrurile, caci aceasta este voia lui Dumnezeu, in Hristos Isus, cu privire la voi.” (1 Tesaloniceni 5.18)

Astfel dar a fost finalul neobisnuit al unei zile obisnuite. Am terminat ziua cu multumire si multumitoare :).

 

 

13 Iunie 2017

Viata la sat

Filed under: Uncategorized — liacrisan @ 7:49 pm

Daca acum 20 de ani cineva mi-ar fi spus ca la 40 de ani voi fi casatorita, voi avea copiii mei si inca sapte pe langa ei, ca-mi voi investi literalmente viata in copii si ca voi locui la sat, m-as fi amuzat copios. As fi zis ca are imaginatie prea bogata.

Dar iata ca Dumnezeu, care in viziunea mea e Regizorul perfect, asa a creionat lucrurile. 

Despre copii tot scriu… Asa ca azi voi scrie despre viata la sat. 

Ma bucur de experienta asta, de a trai la sat. Aici nu e stres, nu e asa graba ca la oras, aerul e altfel. Azi, de exemplu, am iesit sa-mi cumpar o inghetata de la magazinul din sat. In timp ce mancam inghetata, m-am plimbat prin sat. In cele 15 minute cat a durat plimbarea, am salutat si am fost salutata de mai multi oameni, cei mai multi cvasi-necunoscuti, unii stiuti doar din vedere. Dar aici fiecare da binete, saluta, zambeste, ceea ce e fain. La bloc de multe ori nici nu stii cum arata vecinul de palier.

Acuma intr-o zi, o vecina de la o casa alaturata, cu care mai povestesc, mi-a dat un buchet de bujori din gradina ei. Asa, spontan, din simpatie. Am intrat foarte mandra, cu buchetul, pe poarta:).

Eu sunt facuta-nascuta-crescuta in oras, la bloc. Nu sunt fan animale, deci. Dar aici m-am obisnuit sa vad animale, sa nu-mi mai fie asa frica de ele, sa le vad altfel…

Una din cele mai funny faze vazuta la sat a fost atunci cand au fost proteste in toata tara impotriva PSD-ului. Ei, un grup de cetateni din sat s-au adunat pe ulita sa protesteze pasnic. Aspectul pasnic consta in faptul ca stateau pur si simplu in fata unei case. In asta consta de altfel protestul. Un alt satean i-a vazut si parand revoltat de gestul lor, le-a strigat:

-Ma, nu asa se face un protest, ci in strada!

La care unul dintre protestatari replica:

-Pai in strada suntem, unde sa fim! :)))

Cam asa la tara, e fain!

PS: simt nevoia sa subliniez ca desi locuiesc la sat, nu lucrez gradina si nu plivesc buruienile. Ca sa fiu sincera pe de-a-ntregul 🙂

 

 

 

 

 

20 Mai 2017

I am a child of God! :)

Filed under: Simplu — liacrisan @ 7:41 pm

De ceva vreme alerg. Dimineata, in zorii zilei. E unul din putinele lucruri pe care le fac doar pentru mine in perioada asta a vietii, cand investesc mult din mine in altii.

Un aspect fain pe care l-am remarcat este ca indiferent cum e vremea in ziua respectiva, dimineata la alergare, mereu e soarele pe cer si e ca si cum Dumnezeu Insusi mi-ar zambi:)!

Daca mai demult ideile geniale imi veneau in timp ce spalam vase, acum  ele imi sosesc in timpul de alergare.

Azi a fost prima zi de alergare, in care mi-am luat un mp3, sa ascult muzica in timp ce alerg. Ca sa fiu sincera 100% cu voi, mai mult m-au incurcat castile. Dar am ascultat un cantec care m-a facut sa ma intorc cu gandul la viata mea.

In adolescenta, cand am inteles eu ca este un Dumnezeu care vrea sa-mi fie Tata, si un Isus Hristos care ma impaca cu Dumnezeu, am devenit crestina. Dar ani buni din crestinismul meu, am crezut ca Tatal meu ceresc e ca tatal meu pamantesc: indisponibil emotional pentru mine, poate egoist, poate nepasator si sever. Ca mai devreme sau mai tarziu ma va face de rusine, asa cum m-a facut tatal meu de atatea ori. Si ani buni m-am chinuit sa-I fiu pe plac lui Dumnezeu straduindu-ma sa fiu ok, ca sa-L fac sa ma iubeasca.

Dupa anii aceia, in care nu am priceput aproape nimic din crestinism( si in care traiam cu frica de a nu fi acceptata pe deplin), desi incercam sa-l practic cu ardoare, am ajuns sa inteleg ca Tatal meu ceresc, Dumnezeu, nu Se aseamana deloc cu cel pamantesc, nu ma va rani cum a facut-o cel pamantesc si va avea mereu ganduri si planuri bune pentru mine. Si am inceput schiopatand sa umblu in asta. Sa fiu fiica. Sa invat sa traiesc ca o fiica iubita. Sa incep sa-L las sa-mi vindece cicatricile.

Si cantecul asta m-a dus cu gandul la istoria mea.

Avem un prieten pastor, care la numarul de la masina si-a pus literele FIU. Mi-a placut! Suntem FII si FIICE. Si nu ai oricui, ci ai Celui ce a creat tot si care conduce istoria. Daca stiti engleza,, ascultati cuvintele. Sunt faine.

🙂 Lia, FIICA de Dumnezeu

 

2 Mai 2017

Ce mai citesc…

Filed under: Uncategorized — liacrisan @ 8:32 am

Am citit in dimineata asta Psalmul 57 si versetul 2 mi-a atras atentia:

„Eu strig catre Dumnezeu, catre Cel Prea Inalt, CATRE DUMNEZEU CARE LUCREAZA PENTRU MINE.”

Wow! Dumnezeu lucreaza pentru mine! Cel Prea Inalt…

De atatea ori am impresia ca situatiile sunt complicate, ca relatiile sunt complicate, ca trebuie sa le dau eu de capat. Dar in dimineata asta mi s-a linistit inima si mi-a zis Dumnezeu ceva fain: sa strig catre El si EL VA LUCRA PENTRU MINE.

E o onoare in asta si o liniste.

Mai citesc in perioada asta si o carte super: Cel ce sfarma lanturile robiei, de Neil Andreson. Va scriu cateva randuri din ea:

„A cauta sa biruiesti sinele prin eforturi personale este o lupta fara speranta. Sinele nu va putea niciodata sa lucreze impotriva sinelui, pentru ca un sine independent, motivat de firea pamanteasca, inca mai vrea sa fie Dumnezeu. Noi trebuie sa-L urmam pe Hristos, lasandu-ne condusi de Duhul Sfant pe calea mortii fata de sine(…).
Chiar daca pare o cale destul de deprimanta, eu va asigur ca nu este asa. A fi cunoscut de Domnul si a-L urma ca o oaie ascultatoate, dependenta de El, e un lucru extraordinar (Ioan 10.27). Faptul ca suntem condusi de Dumnezeu, chiar cand aceasta duce la experienta dureroasa a mortii de sine, este asigurarea faptului ca suntem fii ( Romani 8.14)Nu am fost conceputi sa traim independenti, despartiti de Dumnezeu. Numai cand ne bizuim pe El si suntem dispusi sa Il urmam pe Hristos suntem impliniti, avand libertatea de a dovedi ca voia lui Dumnezeu este buna, placuta si desavarsita (Romani 12.2).”

Fain si incurajator! Mai ales versetul:).

14 Martie 2017

Moșteniri

Filed under: Uncategorized — liacrisan @ 3:10 pm

Azi spălam cu mopul podeaua, când a venit o colegă. După ce am povestit ce era de povestit, in timp ce ieșea din casă, colega mea a făcut o remarcă:

-Ce harnică ești!

Înainte de a apuca să mă gândesc, am răspuns:

– Da’ harnică!

Colega a plecat, iar eu am rămas cu mopul și cu gândurile mele. 

Mi-am dat seama că acea replică, era xerox după ce o auzeam spunând pe mama mea în copilărie. Mama nu știa foarte bine să primească un compliment sau să accepte o laudă.  Fără excepție, dacă cineva o lăuda, minimaliza acea apreciere. Iar dacă lauda făcea referire la hărnicia ei, replica era, indubitabil: da’ harnică!

Și iata-mă-s, la 40 de ani, cum am moștenit, fără ca măcar să-mi propun, ceva aiurea până la urmă.

Am moștenit de la mama mea si lucruri faine, fără îndoială. Am văzut-o de nenumărate ori remarcând si spunând altora ce e frumos în ei. Și guess what? Asta fac și eu, la rândul meu.

Mama avea un principiu: nu ieșea din casă fără să se rujeze! Iar eu , de asemenea, nu ies nici să duc sacul de gunoi fără să mă rujez:))). Iar în trusa mea de cosmetice, rujurile sunt numeric superioare oricărui alt produs cosmetic!

Moșteniri, așadar… E fain să le conștientizăm si să le păstrăm pe unele, să renunțăm la altele…

 

 

19 Februarie 2017

Me before you

Filed under: Uncategorized — liacrisan @ 10:41 pm

De ceva vreme imi doream sa ma uit la filmul Me before you. Multi prieteni am vazut ca se uitasera la el si mi-a starnit curiozitatea, mai ales ca majoritatea pareau incantati de el.

Eee! Nu sunt critic de film, nu ma erijez intr-unul, dar pot spune ca sunt dezamagita. Un tip foarte fain traieste o tragedie si ramane paralizat. Apare o ea, angajata de mama lui sa-l ingrijeasca. Ea e simpatica, nu are cum sa nu devina simpatica.

La scurt timp ea afla ca el a optat pentru eutanasie, dar le-a promis parintilor lui sase luni.

Indragostindu-se de el, ea face tot ce-i sta in putintasa-l faca sa se razgandeasca. El se indragosteste de ea, dar nu renunta la ideea cu eutanasia, pe care o si pune in practica finally. Nu inainte, desigur, de a fi super generos fata de ea si de a-i oferi o independenta financiara care sa-i dea acces ei la o viata mai buna.

Am relatat grosso modo actiunea. Filmul e fain , cu scene faine, cu decenta maxima, lacrimogen pe alocuri.

Dar m-a lasat cu un gust amar fiindca promoveaza ideea ca viata e o alegere. Daca ti se intampla o tragedie, poti opta sa renunti la viata. E dreptul tau. Pai cum?!

Cred ca singura crestina din filmul asta e mama fetei, care ii spune la un moment dat acesteia sa stea departe de situatia asta, ca eutanasia e crima. Dar desigur ca realizatorii filmului au introdus astfel replica asta, incat cea care a rostit-o sa para o persoana incuiata si obtuza la minte.

Soooo… Filmul asta a prezentat eutanasia ca pe ceva dragut, bun, generos. Ceea ce mi se pare fundamental gresit. Au imbracat in haine frumoase o minciuna, ca sa o vanda ca adevar.

Deci, dezamagita!

 

28 Decembrie 2016

Cum i-ar privi?

Filed under: Uncategorized — liacrisan @ 10:23 pm

Sunt inconjurata zilnic de copii. Copii mari si mici. 

Am stat acuma seara si m-am intrebat cum i-ar privi oare Domnul Isus? Cum S-ar purta El cu ei, ce ar considera El ca e important.. . Oare cu cata incantare S-ar uita la ei, stiind ca in fiecare dintre ei salasuieste asa o mare valoare , pusa de Creatorul lor in ei? Oare ar considera important sa le stearga mucii? Sau daca unul din ei si-ar exprima dorinta sa invete o litera, i-ar lasa pe ceilalti noua,  ca sa se ocupe de cel dornic sa invete? Cum i-ar invata respectul, recunostinta? 

Cum S-ar purta cu ei cand plang? Sau cand sunt obraznici? Sau cand se simt singuri? Cum i-ar binecuvanta? Cand I s-ar adresa toti deodata:), ce ar face El? 

Intrebarile astea devin tema de casa pentru mine. Sper sa primesc, pe rand, raspunsuri la ele… 🙂

 

 

Older Posts »

Blog la WordPress.com.