Ruben!

Se pare că surprizele plăcute au continuat pentru mine:)! Ieri am primit vizita lui Ruben, tot un tânăr în etate de 7 luni, ca și Mathias.

Îl știu pe Ruben din poze, m-am rugat pentru el și pentru mămica lui atunci când s-a născut, dar abia ieri am făcut cunoștință cu el și…m-a cucerit, desigur! Are un zâmbet fermecător, cu două gropițe în obrăjori. E un copilaș cuminte și bine dispus chiar și în zilele când nu doarme prea mult de amiaz, cum a fost ieri.

El e un iosuit cu acte în regulă și mare mi-a fost bucuria să văd seninătatea lui, dar și seriozitatea cu care analizează persoanele și oamenii din jur.Când va fi mare cred că va fi o persoană analitică.

Eeee! Așa întâlniri să tot am! Îmi dau bucurie și energie copiii ăștia mici care mă vizitează!

Pentru Maria.

Într-o dimineață aveam un straniu sentiment că voi primi o scrisoare, dar nu-mi imaginam de la cine ar putea fi. Nu era vorba de o scrisoare cu plata la utilități, ci de una personală.

M-am uitat în cutia poștală în acea zi, dar nu era nimic. Sentimentul persista. După vreo două zile din nou am verificat cutia poștală și de data asta era un plic înăuntru. Curioasă, l-am scos cu nerăbdare, vrând să văd de la cine e. Îți imaginezi surpriza mea când am văzut că tu erai autoarea! M-am tot gândit de unde ai avut adresa mea și am fost foarte bucuroasă de ce mi-ai scris și de faptul că te-ai gândit la mine:).

Ai reușit să mă uimești în cel mai uimitor mod posibil!

Scrisoarea de la tine a fost o surpriză desăvârșită, care m-a bucurat peste măsură!

O să-ți răspund la scrisoare, dar am ținut neapărat să-ți scriu și pe blog. Locul ăsta e un spațiu de adresare între prieteni, pentru prieteni.

Mulțumesc!

P.S. – Postul ăsta, recunosc, are un caracter privat. Îmi cer scuze de la cei care poate nu vă veți regăsi în el. Dar poate vă inspiră și pe voi să faceți ceva uimitor pentru un prieten, așa cum a făcut Maria pentru mine:)

Levente!

Azi e 25 ianuarie și dacă el ar mai fi în viață, ar fi ziua lui. Ziua lui Levente. Din fericire pentru el, acuma e în prezența lui Dumnezeu. A plecat e câțiva ani deja și îi e bine acolo, mult mai bine decât i-a fost vreodată pe pământ.

Am făcut amândoi parte din grupul Iosua, timp de câțiva ani. Deși era bolnav, la 20 de ani avea intelectul unui copil de 5 sau 6 ani, era un om minunat, creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Era talentat la lucru manual și îi plăcea să deseneze și să copieze texte literare din cărți. Acasă avea o viață grea, fiind terorizat și enervat mereu de mama lui vitregă care nu-l suporta și care i-a făcut vața foarte grea. Nu amintesc amănunte, dar credeți-mă, îi era foarte greu. Însă Levente avea mereu o față zâmbitoare, o seninătate care ne însenina și pe noi ceilalți, ”normalii”. Povestea diverse întâmplări, s-a deschis mult în cadrul grupului, la nivelul lui, desigur. Cred că noi am fost familia lui pentru o vreme.

Apoi, într-o zi, Tata l-a chemat acasă. Când mergea pe stradă, a căzut pur și simplu și în câteva ore..plecase…acasă. La adevăratul acasă!

În fiecare an, fără excepție, pe 25 ianuarie, mă gândesc la Levente. Îl sărbătoream la grup. Pe atunci grupul era tare divers: din el făcea parte și Levente, dar și Lavinia, o fată cu un coeficient de inteligență maxim. Și ei se înțelegeau fain. Asta e Împărăția lui Dumnezeu, asta e biserica Lui adevărată!

Nu sunt teolog și habar nu am dacă în cer o să ne mai recunoaștem. Dar mi-e dor în fiecare 25 ianuarie de zâmbetul plin de căldură a lui Levente și în același timp mă bucur că acuma lui îi e bine.

Ștefania!

Ștefania e o fetiță frumoasă, frumoasă și micuță. Are 2 luni și azi am participat la binecuvântarea ei, la Cluj. Am privit-o, are niște degețele mici, tălpi mici-mici, e așa de vulnerabilă și dependentă de părinții ei! Deși e mică, deja am recunoscut în ea trăsături fizice ale părinților ei: are năsucul asemănător cu al mamei ei, seamănă mult și cu frățiorul ei mai mare.

Am impresia că un copil e cel mai mare miracol. Încă mă mir cum reușește Dumnezeu să creeze un copilaș perfect, pune în el trăsături fizice ale părinților, dar în același timp îi imprimă unicitate! E extraordinar și numai El cunoaște secretul.

M-am uimit din nou azi în fața miracolului vieții. M-am emoționat în fața frumuseții acestei fetițe. M-am bucurat să fiu părtașă la bucuria familiei ei.

Cu ocazia escapadei din week-end-ul ăsta, am re-întâlnit un alt tânăr, Șipip (= Filip:)), în etate de 5 luni, plin de zâmbete și bucurie pură!

Mare chestie copiii ăștia! Pe cuvânt.

Lia C.

Nunta!

Sâmbătă e nuntă în Iosua. Din păcate n-o să pot fi prezentă, dar sunt alături de miri, asta-i clar! Şi de iosuiţi, desigur!

Evenimentul acesta m-a dus cu gândul la propria mea nuntă, care a fost organizată de…iosuiţi. Îmi amintesc şi acum cu plăcere că nu am avut nici un stres, am fost relaxată, fiindcă cei din grup s-au îngrijit de decor, flori (mulţu Lavi:)), de împărţirea invitaţilor la mese. Laura M, un fel de iosuită şi ea, a făcut un program super la sală. No stres! Ce tare!

E mare lucru să ai un grup de oameni care să fie acolo când ai evenimente din astea mari. Desigur, tre să nu fii controlling şi să ai încredere că se descurcă:).

No, cam atât cu evocările!

Vă doresc o zi minunată de tot la nuntă! Să vă bucuraţi!

Iosuiţii ăştia, măi…

Iosuiţii ăştia, măi, mi-au cucerit inima!  Pentru totdeauna.

Acum vreo 15 ani a început grupul Iosua. Eram atunci elevi majoritatea dintre noi.  S-a creat în grup o atmosferă de familie. Viaţa mea s-a schimbat în mijlocul lor. Radical . Tot între ei l-am întâlnit şi pe soţul meu.

Grupul s-a schimbat, unii au plecat, au venit oameni noi. Dar atmosfera de familie şi cadrul de creştere s-au păstrat.

Nu puteam să nu pun o rubrică IOSUA pe blog. Încă nu ştiu ce o să scriu despre ei, dar ştiu sigur că vreau să scriu , fiindcă îi iubesc şi fiindcă ocupă, de atâţia ani, un loc special în inima mea.