Cei care poposiţi din când în când pe blogul ăsta, o cunoaşteţi cu siguranţă pe Raluca. De multe ori am pomenit unul dintre cele două bloguri ale ei: http://caietpentrucasamea.wordpress.com/ şi http://farasastieingeri.wordpress.com/. Nu demult, spuneam despre ea că e sinceră, informată, generoasă, plină de idei faine, pricepută în arta cuvintelor, o mămică dedicată, o fiică de Dumnezeu aşa cum ne-am dori multe dintre noi să fim. Cineva spunea referindu-se la Raluca: “Cuvintele alese izvorăsc dintr-o inimă aleasă” şi avea mare dreptate! Aşa că haideţi să citim ce ne-a pregătit Raluca! Ea e mama lui S. şi a prietenei mele, Cati.
Despre frumuseţe
We do not want merely to see beauty, though, God knows, even that is bounty enough. We want something else which can hardly be put into words- to be united with the beauty we see, to pass into it, to receive it into ourselves, to bathe in it, to become part of it.
(C.S. Lewis)
În 2003 scriam:
Frumuseţe înseamnă armonizarea lumii din care vii cu lumile în care trăieşti. Frumuseţe înseamnă mişcare suavă a sufletului printre corpurile ce stau, un duh blând şi liniştit printre prefaceri nervoase, mânioase.
Acum, mai mult decât atunci, percep mai bine această definiţie.
În copilărie, adolescenţa şi studenţie tânjeam să fiu frumoasă. Îmi doream asta cu disperare, mai mult poate decât orice altceva. Mi se părea (pe bună dreptate) că fetele frumoase sunt privite altfel, sunt ascultate altfel. Dar nu realizam atunci ca tinereţea şi copilăria în sine erau prin excelenţă frumoase. Privind în urmă, la ceea ce am fost şi în jurul meu, la copiii şi adolescenţii de acum, îmi vine să strig: Sunteţi frumoşi cu toţii! Sunteţi aşa de frumoşi, fără măcar să vă daţi seama de asta- sunteti neîncepuţi şi odihniţi şi energici şi proaspeţi şi zâmbiţi fără de griji şi asta înseamnă frumuseţe.
După ce s-a născut băieţelul, am fost uimită cum ceva atât de frumos poate să iasă din noi, doi oameni obişnuiţi. Stăteam şi îl priveam uimită seară de seară, până când perfecţiunea lui mă făcea să plâng. De fericire, bineînţeles.
Apoi s-a născut Cati. Şi ni s-a răsturnat conceptul despre frumos. După toate standardele, Cati a venit pe lume într-un trupuşor tare stricat. Are asimetriile şi malformaţiile ei, dar cu toate astea nouă ni se pare extrem de frumoasă. Atunci am învăţat că nu e nevoie să fii frumos ca să fii frumos. Trebuie doar să fii iubit şi să zâmbeşti.
Cati ne-a învăţat să nu subestimăm niciodată puterea unui zâmbet. Datorită ei, am realizat că în viaţă nu este atât de important să fii frumos sau inteligent, cât este să fii pozitiv, să zâmbeşti, să mergi înainte cu capul sus, să ştii să spui o vorbă bună cuiva şi să aperi adevărul.
Cati e lămpiţa noastră, care îi pune pe toţi ce o iubesc într-o lumină mai bună şi mai frumoasă.
Reţeta mea de frumuseţe nu stă în măşti, farduri şi produse cosmetice (deşi nici acestea nu-mi sunt străine). Reţeta învăţată de mine e: iubeşte şi fă-te iubit!
Astăzi Cati împlineşte 10 luni aşa că îi urez LA MULŢI ANI!. Ea e nu numai frumoasă, ci şi curajoasă!
