[...] Mă bucur de numa numa de revenirea primăverii. În oraşul în care locuiesc e tot mai puternic soarele, mai ales la prânz.
Ieri, de exemplu, am renunţat la cizme şi am mers la bise cu pantofi şi nu mi-a fost rece deloc. De departe, primăvara e anotimpul meu preferat. Aduce cu sine atîta bucurie şi optimism… Cel puţin în ce mă priveşte.
Tot ieri şi tot la bise am ascultat o predică plină de putere. Ce am reţinut: cultura, în sine, nu e neutră! Toate manifestările poartă cu sine o realitate spirituală, la care devenim parte prin simpla noastră participare. Ei,e ceva profund, probabil c-o să scriu un post numai despre asta.
A, şi m-a impresionat din nou diversitatea bisericii locale. Oameni aşa de diferiţi, cu statut social diferit, în cadrul bisericii lui Hristos, devin egali. O femeie de serviciu şi un director de companie pentru 2 ore sau 3, cât ţine serviciul de închinare al bisericii, sunt egali. Sunt şterse toate diferenţele de clasă sau de alt gen. Cool! Numai Dumnezeu poate realiza aşa ceva, prin Duhul Lui.
Multe gânduri prin capul meu, după cum vedeţi. Dar mă opresc aici, că e aproape 23. Sleeping time!!! 
