Lia Crişan

26 februarie 2012

Guest Post: Raluca!

Filed under: Guest Post — liacrisan @ 7:34 am

Cei care poposiţi din când în când pe blogul ăsta, o cunoaşteţi cu siguranţă pe Raluca. De multe ori am pomenit unul dintre cele două bloguri ale ei: http://caietpentrucasamea.wordpress.com/ şi http://farasastieingeri.wordpress.com/. Nu demult, spuneam despre ea că e sinceră, informată, generoasă, plină de idei faine, pricepută în arta cuvintelor, o mămică dedicată, o fiică de Dumnezeu aşa cum ne-am dori multe dintre noi să fim. Cineva spunea referindu-se la Raluca: “Cuvintele alese izvorăsc dintr-o inimă aleasă” şi avea mare dreptate! Aşa că haideţi să citim ce ne-a pregătit Raluca! Ea e mama lui S. şi a prietenei mele, Cati.

Despre frumuseţe
 
We do not want merely to see beauty, though, God knows, even that is bounty enough. We want something else which can hardly be put into words- to be united with the beauty we see, to pass into it, to receive it into ourselves, to bathe in it, to become part of it.
(C.S. Lewis)
În 2003 scriam:
Frumuseţe înseamnă armonizarea lumii din care vii cu lumile în care trăieşti. Frumuseţe înseamnă mişcare suavă a sufletului printre corpurile ce stau, un duh blând şi liniştit printre prefaceri nervoase, mânioase.
Acum, mai mult decât atunci, percep mai bine această definiţie.
În copilărie, adolescenţa şi studenţie tânjeam să fiu frumoasă. Îmi doream asta cu disperare, mai mult poate decât orice altceva. Mi se părea (pe bună dreptate) că fetele frumoase sunt privite altfel, sunt ascultate altfel. Dar nu realizam atunci ca tinereţea şi copilăria în sine erau prin excelenţă frumoase. Privind în urmă, la ceea ce am fost şi în jurul meu, la copiii şi adolescenţii de acum, îmi vine să strig: Sunteţi frumoşi cu toţii! Sunteţi aşa de frumoşi, fără măcar să vă daţi seama de asta- sunteti neîncepuţi şi odihniţi şi energici şi proaspeţi şi zâmbiţi fără de griji şi asta înseamnă  frumuseţe.
 După ce s-a născut băieţelul, am fost uimită cum ceva atât de frumos poate să iasă din noi, doi oameni obişnuiţi. Stăteam şi îl priveam uimită seară de seară, până când perfecţiunea lui mă făcea să plâng. De fericire, bineînţeles.
Apoi s-a născut Cati. Şi ni s-a răsturnat conceptul despre frumos. După toate standardele, Cati a venit pe lume într-un trupuşor tare stricat. Are asimetriile şi malformaţiile ei, dar cu toate astea nouă ni se pare extrem de frumoasă. Atunci am învăţat că nu e nevoie să fii frumos ca să fii frumos. Trebuie doar să fii iubit şi să zâmbeşti.
Cati ne-a învăţat să nu subestimăm niciodată puterea unui zâmbet. Datorită ei, am realizat că în viaţă nu este atât de important să fii frumos sau inteligent, cât este să fii pozitiv, să zâmbeşti, să mergi înainte cu capul sus, să ştii să spui o vorbă bună cuiva şi să aperi adevărul.
Cati e lămpiţa noastră, care îi pune pe toţi ce o iubesc într-o lumină mai bună şi mai frumoasă.
Reţeta mea de frumuseţe nu stă în măşti, farduri şi produse cosmetice (deşi nici acestea nu-mi sunt străine). Reţeta învăţată de mine e: iubeşte şi fă-te iubit! 
 
 
Astăzi Cati împlineşte 10 luni aşa că îi urez LA MULŢI ANI!. Ea e nu numai frumoasă, ci şi curajoasă!
 

24 februarie 2012

Talente …latente.

Filed under: Simplu — liacrisan @ 12:28 pm

În aşteptarea plină de bucurie a guest posturilor, vă scriu.

Am rămas uimită de ceva vreme urmărind-o pe prietena mea care are 3 ani. În perioada asta, ea iubeşte construitul cu cuburi. E concentrată, implicată, poate chiar talentată. Realizează din cuburi diverse personaje iubite de ea, care chiar seamănă cu cele reale. Vă arăt două astăzi.

Dinozaurul:

 

 

 

Păpuşa, care are şi două codiţe laterale:

Vă mărturisesc că eu la 3 ani eram departe de asemenea realizări. Copiii ăştia ne întrec, claro!

22 februarie 2012

Guest post: Cori!

Filed under: Guest Post — liacrisan @ 2:33 pm

Ne știm dintotdeauna. Avem la activ zeci de ore de povestit. Ne știm una alteia plusurile și minusurile. Cori se numără printre Oamenii de nota 10! și de curând a devenit blogheriță http://coryyelle.blogspot.com, spre bucuria mea, desigur! Așa că am invitat-o și pe ea să scrie un articol pentru noi:).

Mă bucur că Lia mi-a facut onoarea de a scrie pe acest blog, deși nu am eu talente scriitoricești, pentru că, ea, autoarea acestui blog e o prietenă specială de muuultă vreme. Așa că am să vă împărtășesc și eu, în ton cu articolele de pe acest  blog, ce m-a învățat Dumnezeu, în ultima vreme, în urma experienței vieții de zi cu zi .
  
    De ceva vreme am un job nou, un job în care am pășit simțind că nu e locul meu acolo și că nu e pentru multă vreme.
Mă gândeam că Dumnezeu vrea să lucreze ceva prin mine acolo, și chiar am primit drept călăuzire un verset din Daniel 3;17,18 în care Daniel și tovarășii lui nu se închină chipului de aur făcut de Nebucadnețar, ci se încred în Dumnezeu care poate să îi scape de pedeapsa Împăratului. Mă gândeam că poate Dumnezeu Se va folosi de mine, să smerească pe cineva de la jobul meu, care e prea mândru. Dar acum după atâta vreme petrecută aici pot spune că cea care a fost smerită am fost eu. Pentru că activitățile erau de așa natură, încât îmi scoteau în evidență toate minusurile. De aici am învățat, că trebuie să veghez mereu, și că nu trebuie să mă culc pe o ureche spunând că asta sunt, că abilitățile astea nu le am și gata, ci trebuie să învăț să cresc chiar și în lucrurile care nu îmi vin în mod natural să le fac bine.
Multe lecții m-a învățat Domnul în perioada asta, mai enumăr două: să scap de tendința de a bârfi sau judeca pe alții, tendințe pe care toți le avem în noi , într-o măsură mai mică sau mai mare.Cum am scăpat?  De bârfă, constatând că nu are nici un rost să spun că X sau Y a făcut așa , pentru că și eu la rândul meu sunt bârfită de alții, așa că mai bine tac.
Iar de a judeca pe alții, m-am lecuit văzând că fiecare om se comportă într-un anume fel din diferite motive, care țin fie de caracterul lui, de felul de a fi , fie de diferite situații. Așa că îi accept așa cum sunt, și tac.
Sper că am fost coerentă. :)
O zi bună tuturor.
        http://coryyelle.blogspot.com

20 februarie 2012

Guest post: Mihai!

Filed under: Guest Post — liacrisan @ 7:15 pm

 Am primit un nou articol, pentru rubrica GUEST POST. E semnat de Mihai și e… în versuri:). Mihai este misionar, are blog de mulți ani http://micaelbog.wordpress.com/. Informatician, în prezent el lucrează într-o organizație misionară, face parte din echipa de conducere și e lider de comunitate. Are o soție frumoasă și e în așteptarea primului copilaș. Face studii teologice… și scrie versuri. E un om serios cu Domnul. Aflat în sesiune, într-o pauză de la învățat, a scris poezia După hibernare.

         După hibernare

Ce-ți decorează existența?
Și-ți luminează orizontul?
Ce-ți colorează viața?
Și-ți încântă sufletul?

Ce armonie te-ar face surd la zgomotul din jur?
Ce vești ți-ar înflori speranța?
Ce șoaptă te-ar face să strigi de bucurie?
Ce glas ți-ar descreți trăirea?

Ce-ți parfumează rațiunea?
Ce odor te-nseninează?
Ce-ți adulmecă ființa?
Ce adieri te-nmiresmează?

Ce-ți dă gust credinței?
Ce-ți condimenteaza bunul simț?
Ce-ți savurează conștiința?
Care e deliciul sufletului?

Ce-ți încălzește inima și-n ger?

Și-atinge corzile fine ale inimii?
Ce îmbrațișare te duce parcă-n cer?
Ce lovituri te-ar bucura-n dureri?

Care-i liniștea ce-ți strigă-n suflet?
Ori strigătul ce-ți alarmează gândul?
Pentru ce trăiești chiar de-ar fi să mori?
Față de ce mori ca să trăiești?

De ce-ai dansa de bucurie chiar și-n smoală?
Pentru ce-ai opri timpul în loc?
Esti în acord cu Creatorul?
Care ți-e al existenței scop? 

http://micaelbog.wordpress.com/

18 februarie 2012

La mulţi ani, Caiet pentru casa mea!

Filed under: Simplu — liacrisan @ 6:13 am

Împlineşte 2 ani blogul Ralucăi! http://caietpentrucasamea.wordpress.com/

Ea spune despre el că e un blog mămicesc. Eu zic că e mult mai muuult. 

Nu cred că a accesat cineva, vreodată, blogul ei şi să nu fi învăţat ceva util. 

Raluca e sinceră, informată, inteligentă, cu un suflet frumos, generoasă, pliiiinăăă de idei, pricepută în a mânui cuvintele şi aş putea continua… Aşa că mă bucur să-i spun din toată inima 

                                   LA MULŢI ANI!

minunatului ei blog, sursa de inspiraţie pentru multe mămici, moment de răgaz pentru multe suflete, dar şi lecţie de viaţă pentru noi toţi.

http://caietpentrucasamea.wordpress.com/

Te felicit, Raluca, pentru tot ce faci şi îţi mulţumesc!

Lia :)

16 februarie 2012

Guest – posturi…

Filed under: Simplu — liacrisan @ 7:53 pm

Ei, iată! Am ajuns la concluzia că în ultima vreme posturile mele s-au prea “acrit”. Am devenit cam critică. Ceea ce nu e rău sau bine.

Dar simt nevoia de aer proaspăt pe blogul ăsta, aşa că ieri mi-a venit o idee. Bună, cred că. Să inaugurez o nouă rubrică, numită GUEST POST. Eu am o chestie numită blogroll pe profilul blogului. Acolo, pe blogroll, sunt blogurile pe care le consider faine, ale unor oameni pe care-i consider, de asemenea, faini. Aşa că o să-i rog pe ei să publice câte un articol. Eu o să-i rog pe toţi. Nădăjduiesc să şi vrea toţi.

Până acum am un singur articol la GUEST POST, semnat Adi C., despre Moş Crăciun. 

Dar sper să mai găzduiesc şi altele… Ieee! O să fie mai multă culooooaaaree!

În rest, am emoţii. Pentru mâine. O să vă pove după:).

Noapte bună!

14 februarie 2012

Valentine, Valentine…

Filed under: Simplu — liacrisan @ 12:08 pm

Valentine dragă! Cică azi e ziua ta. Agitaţie maaaare! 

Inimioare, romantism, funduliţe, mult roşu. Peeestee tooooooooooot!

Aşa că m-ai făcut curioasă şi am citit pe wikipedia despre tine. Ai trăit demult, demult, ai fost creştin, ai fost persecutat de Claudius şi ai căsătorit un păgân şi-o creştină. Aşa că eşti ” protectorul ” îndrăgostiţilor. Aşa ai rămas în istorie.

No! N-am nimic cu tine personal. Serios! Dar nici nu găsesc vreun motiv serios să mă las antrenată în tot tăvălugul ăsta de manifestări. Anii trecuţi chiar se oficiau căsătorii, aşa, la plesneală, de ziua ta. Mi se pare că erau căsătorii de probă. o aiureală desăvârşită!

La urma urmei, dacă nu sunt prietenă cu Sfântul Nicolae, cu Moş Crăciun şi alţii, de ce aş fi cu tine?! Nu sunt nici cu tine!

Iubesc, dar nu numai de ziua ta. În fiecare zi. 

12 februarie 2012

W.H.:(

Filed under: Femeile — liacrisan @ 8:45 am

O femeie care a crescut într-o familie baptistă. Mama ei cânta în cor. Şi ea a cântat ani buni în corul bisericii. Avea o voce extraordinară. Absolut extraordinară.

A mers în lume apoi, s-a lansat în muzică, a spart topuri cu hiturile ei, s-a căsătorit cu un cântăreţ de culoare, agresiv, alcoolic şi dependent de droguri. A devenit ea însăşi dependentă de droguri… A fost şi mamă. 

Acuma  murit. Whitney Houston a murit! A fost găsită în camera unui hotel.

Poate v-o amintiţi din celebrul film Bodyguard sau poate v-au plăcut unele din melodiile ei romantice. Vocea ei era deosebită. Totuşi, ce destin tragic şi aiurea, în ciuda potenţialului.

Îmi imaginez că a crescut pe băncile bisericii, o fi fost la şcoala duminicală, o fi avut multe oportunităţi să-L accepte pe Hristos ca Domn în viaţa ei. Dar n-a făcut-o. A fost nu o dată internată în clinici de dezintoxicare. Dar cum să aibă un om în sine însuşi puterea de se schimba? Nu o are. 

A murit la 48 de ani şi nu cred că a avut o viaţă împlinită. Ce pierdere! Ce dureros.

11 februarie 2012

Pozele, în general.

Filed under: Simplu — liacrisan @ 5:32 am

Cineva a publicat poze cu mine. Aşa că am meditat la … poze.

M-am gândit ce figuri suntem noi oamenii. Ne uităm la o poză în care apărem noi şi alte persoane. Primul impuls e mereu, dar mereu să ne uităm cum am “ieşit” noi în poză. Ei bine, dacă noi arătăm ok în poza respectivă, o decretăm ca fiind bună. Asta indiferent dacă ceilalţi au ieşit bine sau nu. Poate fi cea mai frumoasă şi performantă poză, că dacă noi n-am ieşit ok, nu ne place. Nu ne place deloc!! Nu ne prea pasă de restul :) .

E un exerciţiu bun pentru ego-ul nostru să ne educăm ochiul să nu se uite prima dată la chipul nostru, ci la ceilalţi. Şi să ne educăm inima să se bucure de o poză, chiar dacă noi nu suntem chiar avantajaţi de ea.

Ecco!

10 februarie 2012

Statul. În staţie.

Filed under: Simplu — Etichete:, , , — liacrisan @ 7:19 am

N-am nimic cu statul. Dar există două feluri de stat:), care mă enervează de numa!

Primul: statul în staţie. Mi se pare timp pierdut. Aseară am avut “oportunitatea” să stau în staţie. 30 de minute. La -12 grade!! Brrrr. La un moment dat, m-am întrebat dacă nu cumva voi îngheţa. La propriu. N-am făcut-o, dar mi-a intrat gerul în oase, asta-i sigur! 

Un alt doilea tip de stat care-mi repugnă e statul la… coadă! Cum să vă zic? Aur de s-ar vinde şi nu-s tentată să stau la coadă!! Bine că s-a terminat cu comunismul, că atunci erau cozi imense. Nu-i înţeleg deloc pe cei care stau la coadă în vremile astea. Înţeleg statul la coadă la ghişee: n-avem alternativă uneori. Dar există, de exemplu, un magazin de pâine în Cluj, undeva pe strada Grigore Alexandrescu, iar acolo e mereu… coadă la pâine! De neconceput. De ce să-mi sufle cineva în ceafă, ca să obţin o pâine, când Clujul e pliiin de magazine de panificaţie? 

Aşa cu mine şi cu statul. Despre statul român nu mai pomenesc, că aş schimba contextul şi nu se face…. :) )))

O zi bucuroasă! Tuturor.

Posturi mai vechi »

Theme: Banana Smoothie. Bloguieşte pe WordPress.com.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.