Cazare benefică.

Zilele astea m-am gândit la Iona. Vă amintiţi de el? Tipul acela depresiv de felul lui, care a crezut că poate fugi, se poate ascunde de Dumnezeul cel viu!

Povestea lui o găsim în Biblie, în Vechiul Testament. E o carte scurtă care-i poartă numele.

Păi a fost aşa… Dumnezeu l-a ales pe Iona ca să-l trimită la Ninive, o cetate imensă, să-i avertizeze pe locuitorii ei că vor muri toţi dacă nu se vor pocăi. Adică dacă nu vor renunţa la un stil de viaţă plin de păcat.

Practic, Iona trebuia să se plimbe toată ziulica prin cetatea asta şi să strige cât îl ţineau plămânii mesajul lui Dumnezeu. Deloc comod, nu-i aşa? Deloc convenabil… Ca să nu mai adăugăm faptul că în eventualitatea în care ninivenii s-ar fi pocăit, Dumnezeu ar fi anulat pedeapsa, iar Iona ar fi părut poate, cam… fraier.

Şi cum Iona ţinea cât de cât la imaginea lui, şi-a făcut planul… perfect: s-a hotărât să fugă de Dumnezeu! Îhî! Vroia să rămână un om respectabil, ca noi toţi de altfel:). ( http://liacrisan.wordpress.com/2011/12/29/respectabilitatea-asta/)

Dis de dimineaţă a mers să-şi cumpere bilet pentru Tars, oraş diametral opus faţă de Ninive! Deştept băiat Iona ăsta, nu? Creativ, de altfel.

La toate s-a gândit el, mai puţin la cine e Dumnezeu. Aşa că El a intervenit în viaţa lui Iona, a trimis o furtună năprasnică pe mare, iar marinarii l-au aruncat pe Iona direct în mare când au înţeles că din cauza lui venise năpasta peste ei.

Dumnezeu l-a salvat pe Iona din mare şi i-a asigurat cazare de 5 stele în burta unui peşte mare. Acolo confort! Burta peştelui s-a dovedit cel mai bun loc pentru omul nostru, fiindcă acolo şi-a venit în fire şi s-a hotărât să-L asculte, finalmente, pe Dumnezeu şi să meargă la Ninive.

Ninivenii s-au pocăit, Dumnezeu i-a iertat, iar Iona a juns iar în amărăciune şi depresie. Mă întreb: oare ar fi preferat să moară toţi cei din Ninive numai să nu aibă el imaginea şifonată? Nu ştiu. Cert e că nu s-a bucurat deloc că oamenii ăia s-au pocăit.

Habar n-am ce a înţeles sau ce nu a înţeles Iona din toate astea. Depresia din finalul cărţii îmi cam spune că n-a înţeles foarte multe din planul lui Dumnezeu.

Noi de multe ori suntem răutăcioşi faţă de Iona. Îl judecăm, cum am făcut şi eu acum. Predicile îl dau ca exemplu rău. Nu am auzit despre multe familii care să-şi numească băieţii Iona. Alte nume sunt populare, Iona mai puţin.

Dar dacă suntem sinceri ne asemănăm aşa de mult cu el! Ne credem aşa de multe ori cu 5 minute mai deştepţi ca Dumnezeu, nu înţelegem planul Lui şi ne făurim noi planuri de capul nostru. Iar atunci când nu se împlinesc, musai sfârşim în tristeţe sau depresie.