biROcraţia

N-o să zic nimic nou azi.

Zilele trecute, cred că ieri mai exact, am avut de mers la CAS. Pentru neiniţiaţi: Casa de asigurări de sănătate, cred că.

Ioooooiii! Apoi de cîte ori tre să merg pe acolo spun nişte rugăciuni puternice înainte. Fiindcă întotdeauna acolo sunt cozi şi întotdeauna după ce stai la o coadă imensă şi ajungi la ghişeu, musai, dar musai îţi lipseşte vreun act! Şi o iei de la capăt!

Ei, ieri a fost surprinzător de fain. Era coadă, dar am nimerit la un ghişeu unde funcţionarul nu era urâcios şi am reuşit să rezolv ce aveam de rezolvat. În timp însă ce stăteam la coadă, am fost martoră, fără să-mi propun, la comportamentul unei alte funcţionare. Ei! În primul rând vorbea tare cu clienţii, de parcă toţi cei de la ghişeul ei sufereau de un grad oarecare de surzenie. Apoi, a fost imposibil să nu sesizez satisfacţia ei, când, vreunul care ajungea la ghişeul ei, după ritualul de stat la coadă, avea un act lipsă! Ca să nu mai adaug că vorbea cu toţi la persoana a doua singular, indiferent de vîrsta sau statutul social la persoanei. Halal!

Aşa că m-am întrebat de ce unii funcţionari publici din RO sunt aşa de urâcioşi. Că birocraţia e imposibilă, înţeleg! Dar de ce să se mai adauge la năcazul bietului om stresat să adune acte şi comportamentul inadecvat al funcţionarului de la ghişeu?! Nici nu mă mir că suntem aşa stresaţi şi nu ştim zâmbi, noi, românii.