Barbie!

Ei, tocmai mă pregătesc să fac nişte brioşe. Reţeta o găsiţi aici:

http://rozealb.com/meniu-de-petrecere/lilys-fanta-muffins/. Vă scriu mâine, cu ajutorul Domnului, dacă mi-au ieşit sau nu .

De curând am dat peste o revistă cu Barbie! O ştiţi? E personajul acela de desene animate, fata blondă, cu părul musai lung şi strălucitor, cu nişte măsuri corporale imposibil de atins de o femeie cât de cât normală şi sănătoasă!

O, dar Barbie n-a rămas numai un personaj de desen. Nuuuuu! S-a dezvoltat o industrie întreagă în jurul ei, de la păpuşi, la haine de păpuşi, reviste, haine de fetiţe şi câte şi mai câte! Astfel, destul de rapid personajul ăsta a devenit model pentru copile de 3, 4 ani, care odată ajunse în preadolescenţă dau în depresie, fiindcă, desigur!, nu seamănă cu Barbie!

Dar cine e ea, de fapt? O fată interesată doar de shopping. Cel puţin aşa era prezentată în revista pe care am răsfoit-o. O fiinţă frivolă, populară, înconjurată de “prietene” la fel de limitate ca ea! Îmbrăcate toate la modă, desiguuuur!

Dragii mei, oare ce părinte normal la cap ar vrea ca fiica lui să aibă ca model un astfel de personaj. Eu una, în mod cert, nu! Şi ştiţi ce e nevoie ca o copilă micuţă să-şi facă exemplu din Barbie? Doar să fie expusă la imaginea ei! Atât! Fiindcă pruncii copiază mai rapid ca orice xerox din lume!

Aşa că, asumându-mi riscul ca voi să mă catalogaţi ca fiind “învechită” sau anacronică, vă spun direct că nu-mi place Barbie! Dar deloc! Şi nu e binevenită în casa mea!