Oameni de nota 10! – :)

Vă spun drept: eu nu prea ţin minte împrejurările în care mi-am cunoscut prietenii. Adică ziua, ora, anotimpul.

Dar când l-am întâlnit pe el ţin minte. Ziua, anotimpul, locul, dacă fac un efort poate şi ora… Atunci n-am vorbit prea multe. Dar am recuperat ulterior şi… continuăm să recuperăm!

A devenit cel mai bun prieten al meu, împărţim multe şi cred că am ajuns să-l cunosc destul de bine. Dar mai sunt multe de descoperit. Oricum, e omul care m-a influenţat în cea mai mare măsură.

Îl admir din toată inima fiindcă:

♥ iubeşte Adevărul. Îl iubeşte pe Isus Hristos şi de dragul Lui iubeşte şi adevărul. E foarte atent să rostească mereu numai adevărul.

♥ e născut din nou. Poate unii nu sunteţi familiarizaţi cu termenii ăştia, dar în viaţa lui a existat un moment de macaz, un moment când a ales să facă parte din Împărăţia lui Dumnezeu.

♥ e integru. Nu suportă ideea de compromis, de jumătate de măsură.

♥ nu e diplomat: nu spune oamenilor ce ar vrea aceştia să audă, ci le spune ceea ce trebuie să le spună.

♥ nu urmăreşte popularitatea, nu-l interesează să fie în centrul atenţiei celorlalţi. Pentru el centru e Hristos.

♥ are o credinţă simplă şi touşi aşa de mare. Îl crede pe Dumnezeu pe cuvânt, nu se îndoieşte că El îi va purta de grijă. Lui şi familiei lui.

♥ nu-l interesează respectabilitatea, să fie bine văzut de oameni. E frământat însă permanent să fie văzut bine de Dumnezeu.

♥ când alţii îl judecă, nu-şi apără dreptatea. Nu împroaşcă în jur cu noroi.

♥ urăşte bîrfa.

♥ e un soţ şi un tată aşa de fain! E în stare să inventeze sute de poveşti, spre deliciul copiilor lui.

♥ iubeşte Scriptura, o studiază şi o împărtăşeşte şi altora.

♥ e polivalent: repară orice lucru, dar şi pictează, cântă la diferite instrumente, dar mai şi compune versuri sometimes.

♥ e deschis la schimbare în orice domeniu din viaţa lui în care observă nevoia de schimbare.

Ei, aş putea continua… V-am spus că-l cunosc destul de bine . Dar mă opresc aici, îl declar un om de nota 10, mă bucur de el şi îi spun şi

                                                          LA MULŢI ANI!            de ziua lui.

Cu multă dragoste, desigur!

Ziceri ce-mi plac!

” Cunoaşterea inimii, minţii şi a caracterului lui Dumnezeu va vindeca compromisul şi instabilitatea noastră şi ne va motiva spre dreptate şi o pasiune sfântă. Cunoaşterea personală, experimentală a lui Isus va alimenta pasiunea şi râvna. Va pune capăt neodihnei şi nemulţumirii noastre. O nouă profunzime a intimităţii cu El va alunga plictiseala şi ne va capta inimile. Doar o fărâmă din El… ” (Mike Bickle, Pasiune pentru Isus)

Cazare benefică.

Zilele astea m-am gândit la Iona. Vă amintiţi de el? Tipul acela depresiv de felul lui, care a crezut că poate fugi, se poate ascunde de Dumnezeul cel viu!

Povestea lui o găsim în Biblie, în Vechiul Testament. E o carte scurtă care-i poartă numele.

Păi a fost aşa… Dumnezeu l-a ales pe Iona ca să-l trimită la Ninive, o cetate imensă, să-i avertizeze pe locuitorii ei că vor muri toţi dacă nu se vor pocăi. Adică dacă nu vor renunţa la un stil de viaţă plin de păcat.

Practic, Iona trebuia să se plimbe toată ziulica prin cetatea asta şi să strige cât îl ţineau plămânii mesajul lui Dumnezeu. Deloc comod, nu-i aşa? Deloc convenabil… Ca să nu mai adăugăm faptul că în eventualitatea în care ninivenii s-ar fi pocăit, Dumnezeu ar fi anulat pedeapsa, iar Iona ar fi părut poate, cam… fraier.

Şi cum Iona ţinea cât de cât la imaginea lui, şi-a făcut planul… perfect: s-a hotărât să fugă de Dumnezeu! Îhî! Vroia să rămână un om respectabil, ca noi toţi de altfel:). ( http://liacrisan.wordpress.com/2011/12/29/respectabilitatea-asta/)

Dis de dimineaţă a mers să-şi cumpere bilet pentru Tars, oraş diametral opus faţă de Ninive! Deştept băiat Iona ăsta, nu? Creativ, de altfel.

La toate s-a gândit el, mai puţin la cine e Dumnezeu. Aşa că El a intervenit în viaţa lui Iona, a trimis o furtună năprasnică pe mare, iar marinarii l-au aruncat pe Iona direct în mare când au înţeles că din cauza lui venise năpasta peste ei.

Dumnezeu l-a salvat pe Iona din mare şi i-a asigurat cazare de 5 stele în burta unui peşte mare. Acolo confort! Burta peştelui s-a dovedit cel mai bun loc pentru omul nostru, fiindcă acolo şi-a venit în fire şi s-a hotărât să-L asculte, finalmente, pe Dumnezeu şi să meargă la Ninive.

Ninivenii s-au pocăit, Dumnezeu i-a iertat, iar Iona a juns iar în amărăciune şi depresie. Mă întreb: oare ar fi preferat să moară toţi cei din Ninive numai să nu aibă el imaginea şifonată? Nu ştiu. Cert e că nu s-a bucurat deloc că oamenii ăia s-au pocăit.

Habar n-am ce a înţeles sau ce nu a înţeles Iona din toate astea. Depresia din finalul cărţii îmi cam spune că n-a înţeles foarte multe din planul lui Dumnezeu.

Noi de multe ori suntem răutăcioşi faţă de Iona. Îl judecăm, cum am făcut şi eu acum. Predicile îl dau ca exemplu rău. Nu am auzit despre multe familii care să-şi numească băieţii Iona. Alte nume sunt populare, Iona mai puţin.

Dar dacă suntem sinceri ne asemănăm aşa de mult cu el! Ne credem aşa de multe ori cu 5 minute mai deştepţi ca Dumnezeu, nu înţelegem planul Lui şi ne făurim noi planuri de capul nostru. Iar atunci când nu se împlinesc, musai sfârşim în tristeţe sau depresie.

biROcraţia

N-o să zic nimic nou azi.

Zilele trecute, cred că ieri mai exact, am avut de mers la CAS. Pentru neiniţiaţi: Casa de asigurări de sănătate, cred că.

Ioooooiii! Apoi de cîte ori tre să merg pe acolo spun nişte rugăciuni puternice înainte. Fiindcă întotdeauna acolo sunt cozi şi întotdeauna după ce stai la o coadă imensă şi ajungi la ghişeu, musai, dar musai îţi lipseşte vreun act! Şi o iei de la capăt!

Ei, ieri a fost surprinzător de fain. Era coadă, dar am nimerit la un ghişeu unde funcţionarul nu era urâcios şi am reuşit să rezolv ce aveam de rezolvat. În timp însă ce stăteam la coadă, am fost martoră, fără să-mi propun, la comportamentul unei alte funcţionare. Ei! În primul rând vorbea tare cu clienţii, de parcă toţi cei de la ghişeul ei sufereau de un grad oarecare de surzenie. Apoi, a fost imposibil să nu sesizez satisfacţia ei, când, vreunul care ajungea la ghişeul ei, după ritualul de stat la coadă, avea un act lipsă! Ca să nu mai adaug că vorbea cu toţi la persoana a doua singular, indiferent de vîrsta sau statutul social la persoanei. Halal!

Aşa că m-am întrebat de ce unii funcţionari publici din RO sunt aşa de urâcioşi. Că birocraţia e imposibilă, înţeleg! Dar de ce să se mai adauge la năcazul bietului om stresat să adune acte şi comportamentul inadecvat al funcţionarului de la ghişeu?! Nici nu mă mir că suntem aşa stresaţi şi nu ştim zâmbi, noi, românii.

 

 

Cuvinte ce nu pier!

După multă vorbăreală din partea mea, vreau să pun şi ceva din partea Lui. Mult mai preţios decît orice aş zice eu vreodată!

Căci nu avem un Mare Preot, care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre; ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat.
 Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie. ( Evrei 4.15,16)

Spun drept…

Imaginaţi-vă! Neavând tembelizor în casă, n-am avut habar de mitingurile din ţară! Am aflat azi de ele, de tot ce se întâmplă prin ţărişoara noastră… Ei, am aflat de legea sănătăţii.

Vă spun drept, nu o cunosc prea bine şi nu pricep care-i miza ei. 

Ce am înţeles eu e simplu! Dacă va fi promulgată, ecuaţia e simplă şi extrem de cinică :

- dacă ai bani şi te îmbolnăveşti mergi la medic

- dacă n-ai bani şi te îmbolnăveşti mori liniştit acasă!

Uf! Nici Salvarea n-o vei putea chema dacă nu vei avea 15 ron în casă! Halal! În nici o ţară nu e aşa.

Aşa că mărturisesc, nu mai am nimic împotrivă să fie dat jos de la putere orice politician care şi-a dat girul pentru aşa o lege.

” Nu-i ploblemă !”

No, păi să ştiţi că brioşele pe care am încercat să le fac aseară n-au prea ieşit! N-am ştiut că în fiecare formă de brioşă trebuia să pun compoziţie doar jumătate, fiindcă se umfla. Aşa că dragele mele de brioşe au dat peste… bine de tot! La gust au ieşit bune, dar aspectul…vai şi-amar ))! A, şi le-am şi ars un pic.

Oricum, am copt vreo 2 ture, iar cele din tura a doua au fost simţitor mai reuşite.

Însă nu m-am descurajat, sunt optimistă în general, aşa că voi proceda ca şi cu sarmalele: exersez până ies super bune.

Şi vorba prietenei mele de 3 ani: când face vreo prostiuţă, declară cu candoare, dar şi cu convingere interioară:) :

” Nu-i ploblemă! “

Barbie!

Ei, tocmai mă pregătesc să fac nişte brioşe. Reţeta o găsiţi aici:

http://rozealb.com/meniu-de-petrecere/lilys-fanta-muffins/. Vă scriu mâine, cu ajutorul Domnului, dacă mi-au ieşit sau nu .

De curând am dat peste o revistă cu Barbie! O ştiţi? E personajul acela de desene animate, fata blondă, cu părul musai lung şi strălucitor, cu nişte măsuri corporale imposibil de atins de o femeie cât de cât normală şi sănătoasă!

O, dar Barbie n-a rămas numai un personaj de desen. Nuuuuu! S-a dezvoltat o industrie întreagă în jurul ei, de la păpuşi, la haine de păpuşi, reviste, haine de fetiţe şi câte şi mai câte! Astfel, destul de rapid personajul ăsta a devenit model pentru copile de 3, 4 ani, care odată ajunse în preadolescenţă dau în depresie, fiindcă, desigur!, nu seamănă cu Barbie!

Dar cine e ea, de fapt? O fată interesată doar de shopping. Cel puţin aşa era prezentată în revista pe care am răsfoit-o. O fiinţă frivolă, populară, înconjurată de “prietene” la fel de limitate ca ea! Îmbrăcate toate la modă, desiguuuur!

Dragii mei, oare ce părinte normal la cap ar vrea ca fiica lui să aibă ca model un astfel de personaj. Eu una, în mod cert, nu! Şi ştiţi ce e nevoie ca o copilă micuţă să-şi facă exemplu din Barbie? Doar să fie expusă la imaginea ei! Atât! Fiindcă pruncii copiază mai rapid ca orice xerox din lume!

Aşa că, asumându-mi riscul ca voi să mă catalogaţi ca fiind “învechită” sau anacronică, vă spun direct că nu-mi place Barbie! Dar deloc! Şi nu e binevenită în casa mea!

Din inima lui…

Vă salut cu drag!

Ieri şi azi am ascultat până la saturare o cântare ce m-a inspirat să meditez la ce a zis Domnul Isus în Ioan 7.38 :

 [...]Cine crede în Mine din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura.

WOOOOOOOOOOOOOOW! Râuri de apă vie!!! Din inima unui om locuit de Duhul Sfânt! Ce promisiune măreaţă! Ce scop măreţ pentru noi!!!

Oare cum arată un om care trăieşte împlinirea acestei promisiuni? Cu siguranţă are o teologie de sus, împrăştie dragoste spre cei din jur, nu minte, are bucurie de sus, pricepe planul lui Dumnezeu pentru el şi trăieşte în neprihănire, adică în ascultare de Dumnezeu. Îi face cinste aici, pe pământ Dumnezeului nevăzut.

Ce să vă zic? Nu mă pot mulţumi cu nimic mai puţin! 

Ca să nu mai pomenesc care e impactul unui astfel de om între cei din jurul său! Aţi întâlnit oameni care stau aşa de aproape de Dumnezeu, încât simplul fapt că stai în preajma lor lucrează în tine dorinţa de sfinţenie? Eu da. Şi e copleşitor. Copleşitor de bine. Vă doriţi să fiţi voi înşivă astfel de persoane? 

Există mult bla- bla- bla între noi, creştinii. Dar foarte puţini din inima cărora să curgă izvoare de apă vie, cum zice Scriptura… 

Lungimea fustei.

Observaţie: Am văzut că multe doamne/domnişoare, poartă fustă. Normal. Dar unele dintre ele îşi iau fuste midi, cu lungimea undeva deasupra genunchiului, iar când se aşează pe scaun, încep, dom’le, să tragă de fustă, în speranţa că le va acoperi genunchiul. Mai ales la biserică e des întâlnit fenomenul. A, şi gestul e însoţit şi de un soi de supuşenie parcă, de sfială. 

Dilemă:  Apoi de unde să mai apară material, ca să acopere genunchiul? Dacă nu e, nu e şi basta! Dacă nu ai bunul simţ să-ţi iei o fustă peste genunchi, de ce nu ai curajul să-ţi asumi gestul? Adică măcar să nu faci pe mironosiţa?

Verdict: Mă puteţi cataloga ca fiind cârcotaşă. Nici măcar nu mă supăr pe voi, dar fac alergie la ipocrizie. Dacă eşti femeie şi vrei musai să te etalezi şi să-ţi admire oamenii genunchii, măcar nu încerca să pari altcumva decât eşti. Părerea mea!

P.S. – Oare am fost coerentă?